Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

marți, 3 februarie 2015

SE POATE ?



 "Iubirea este floarea vieţii, înfloreşte neaşteptat, fără nicio lege şi trebuie adunată acolo unde este găsită, bucurându-te de fiecare clipă a duratei sale." D. H. Lawrence



 Zburam prin anotimpuri pe-un fluture turqoaz ,
 Purtam drept talisman surâs de îngeri vii,    
 Iar vieții nu i-am dat secunde de răgaz,
 Am stiut conjuga doar verbul “a iubi”. 

 Urzeam peste arderi castele din vers,
 Deschideam porți închise cu lacăt de ger, 
 Pretutindeni zâmbeau prin hublou de-univers, 
 Albatroși creionați cu penițe de cer.
 
 Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte, 
 Iubeam pentru doi, subjugat, în culori,             
 Mi-era noaptea poem, săptămânile sfinte, 
 Intețeam jar de gând pe cearșaf  de splendori.
 
 Țâșneau sub veșminte fântâni de lumină,
 Stârneam lungi săruturi cu vreasc de candoare,
 Din cupe de maci sorbeam vise la cină,
 Serafi așterneau ceru-ntreg la picioare.  
 
 Târziu am aflat ce pungașă e viața, 
 Cum cerne pe tâmple ninsorile toate,    
 De-abia ce am scris iubirii prefața       
 Și-aș vrea amânat epilogul. Se poate?  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu