Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

sâmbătă, 10 mai 2014

VEI ÎNȚELEGE




 Când ochiul nopții melancolic strivește lacrima-ntre gene 
 Și clipa-și plânge neajunsul tristeții lumii pământene,
 Iar serafimii-au ațipit, uitând s-aprindă crini făclii,
 Ce-ai adunat, ce-ai risipit din ziua scursă, oare știi?
 
 Te-ntreb de-o zi la întâmplare, care-a zburat din calendare.   
 Renunți la vis nuntit de-ardoare și îl îngropi din nepăsare?
 Din timpul ce ne-a fost sortit nici un minut n-a rătăcit,
 Cu pas agale sau grăbit ne-a dat, ne-a luat cât a poftit.
  
 Va zăbovi la tine-n suflet un dor pierdut al știi tu cui
 Și amintiri fără stăpân vor hoinări cu ochi căprui,
 Iluzii-n rochii de cicoare vor coborî din Carul Mare,
 Boboci de șoapte visătoare vor îmblânzi a ta-nserare.  
 
 Ascunde-mă adânc în tine și lasă-mă eu leac să-ți fiu,
 Fără de zâmbet și iubire, bolnav vei fi, de dor pustiu. 
 Nu amâna nimic pe mâine, nespuse doruri se destramă,
 Îmbrăca-te-n culori de cer când fluturi albi în vis te cheamă!
 
 Îți scriu cu fir de busuioc pe-oglinzi de apă lungi scrisori,
 Le voi timbra cu un sărut și cu mireasma unei flori.
 Vei înțelege-ntr-un târziu de ce oftează-n taină îngeri
 Și maci cu suflet abătut, suspină-nsângerați de-nfrângeri.