Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

marți, 27 octombrie 2015

DE-O VREME





 Ca o lacrimă veche tăinuită de clopot
 Într-un schit părăsit, fără urme de miei,
 La hotar ce desparte ninsoare de clocot,
 Bătrâni pe tăciuni își duc anii prea grei.
 
 Câte flăcări se sting sub obroc de iertări         
 Și ce multe se nasc într-o clipă de rai,
 În beție de timp trag de funii uitări
 Răstignind înc-o zi în destine de pai.
 
 În trupuri dogoare de ploi și-amintiri,
 Sprijiniți în bastoane șubrezite de ger
 Se roagă dispneic, cerând dezrobiri,
 Din strânsoare de dor, la icoane din cer.
 
 Tânjesc după veri ochii muți de tăceri,
 Scrisori netrimise așteaptă în zori,   
 Bolnavi fără leac, trestii vii dintr-un ieri,
 Prea des viscoliți de nevoi și vâltori.
 
 Porți se deschid mai deloc sau arar,
 Doar vântul mai face la geamuri popas,
 La masă cu dorul, băut cu amar 
 Și-n rostul nerost cu-absenți la taifas.
 
 Genunchii și-i pleacă cu gândul departe, 
 Tribut cere viața, frunza-i căzută, 
 Steaua aprinde o candelă-n noapte,
 De-o vreme doar Domnul obraji le sărută.  

marți, 20 octombrie 2015

ÎN FRAC DE FUM



 O umbră fără chip de nori înlăcrimată
 În arăbescul toamnei agale se deșiră,                     
 Năluca-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă,
 O-ntrezăresc prin ceață și simt cum mă respiră.
 
 Lumina obosită scâncește-n felinare,
 Neliniștea aceasta, un fel de purgatoriu,
 Poveste despletește, jăratec de frunzare,
 Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu.

 Desprinsă dintr-o carte, cu foi îngălbenite,
 Apusă de nerost ar vrea să se repete,
 Cu toată disperarea de a mă ține minte,
 În joc nevinovat descântă nopți, de sete.

 Își scutură culoarea de vraja unor vise,                   
 În ochii unei clipe a rătăcit un gând,
 Mult nu va zăbovi la porțile închise,       
 Din flori de vânt castele gravează fredonând.
 
 Fluturi salvați de brumă aleargă spre lumină,
 Cu aripi de tandrețe m-ating ușor pe buze,
 Pe umeri se așază ținându-se de mână,
 Iar umbra-i destrămată de foșnet lin de frunze!

sâmbătă, 17 octombrie 2015

ȘI CE-I DACĂ PLOUĂ?



 Ia-mă de mână! Și ce-i dacă plouă?
 Lin vom dansa în miresme de mere,
 Vânt jucăuș cu muguri de rouă 
 Duios despleti-va nod de tăcere. 
 
 Cântecul frunzei alină cocorii
 De câlți de mătase, doruri ce ard,
 Fântâni de pârjol în explozia culorii
 Vor cerne de vină fluturi sub fard.
 
 Sub pașii perechi, s-adoarmă tristeți,
 Vis fără rod, candoare pierdută, 
 Să-mpartă la doi târzii dimineți,
 Potop de dorințe, din toamna durută. 
 
 Clipe impare la ceas dinspre seară
 În abur de miere, cedru și tei,
 În vatra uitării, tăcut să dispară, 
 Sărut să ne-apropie de îngeri și zei. 
 
 Ce-i dacă plouă? Se stinge de sete
 Dor răzvrătit. Îți pot vindeca, 
 Suflet captiv în nori de regrete,
 De nu, în pustiu de nesomn vei dansa!

vineri, 16 octombrie 2015

FOȘNET DE-NCHIPUIRI





 N-am să te-ntreb, mi-e astăzi totuna
 Pe ce porți de gânduri sau stele pășești,
 Vreascuri aprind cu lotuși de lună, 
 Nu te mai știu! De ce aștepți vești?     
 
 Privirea-ți pustie, verde-căpruie,
 De încă doinește numele meu 
 E doar nostalgia. Flori de gutuie,
 Mreje întind din vis curcubeu.
 
 Toamna te-alintă cu frunze pe umăr,
 Scrii fără noimă pe-o masă de lemn,
 Nopți te destramă, la casă n-am număr,
 N-ai unde trimite inimii semn!
 
 Strecori în perdele zâmbet ce doare,
 Curgi desfrunzit, de ploi abătut,           
 Bogat în tristețe, sărac de culoare,
 La preț de nimic cer ai vândut. 
 
 Fă drum înapoi, desculț de-ntrebări,
 Învață să-nfrângi lacrimi de-osândă,    
 Resturi de arderi, târzii amânări,
 Bruma uitării nu-ți ceară dobândă!  
 
 Confuză-i chemarea, aproape străină,
 Vindecă fluturi de vise subțiri,  
 Spre iarnă să-ți trec fără vreo vină,
 Doar foșnet îți sunt, de-nchipuiri! 
 
 Teamă nu-ți fie în noaptea de ceară,
 Tot ce-ai pierdut, e tot ce iubești,
 La candelă cere, dorința să-ți piară
 Și-n alt anotimp să nu mă-ntâlnești!  

marți, 13 octombrie 2015

OARE ȘI-N TOAMNA TA?





 E toamnă! Frunzișul răstoarnă-n cascade
 Miresme-amărui, carmin și culoare, 
 Convoaie de nori în gri cavalcade
 Aleargă haotic pe coamă de zare.
 
 Arome de mosc și păsări ce țipă 
 Străbat dinspre munți prin timp nesupus,
 Bat clopote-n schituri, un fel de risipă,
 Cerând îndărătnic un înger în plus.
 
 Se-amestecă gânduri, fade-amănunte,
 Bat doruri în poartă, iar ploaia ce vine, 
 Din lacrimi brodează spre mine o punte,
 Nu-i timp de iluzii și arderi străine.

 Vise mărunte, ce rană ne-au fost,
 Pe rând le-au cernut viscol de sare,  
 Găsi-vor în cântece poate vreun rost,
 De n-au obosit în crug de-ntristare.
 
 În cearcănul toamnei, închiși în poveste,
 Doar ceața măsoară pașii tăcerii,         
 Cocorii nostalgici, la-nchise ferestre,
 Vestesc irosiri pe aripa serii. 

 Umbre de-a valma și doar năluciri, 
 Jar stins în pripă, nămeți vor urma,
 Firave ecouri, fragile iubiri,                          
 Pândesc amintiri.Oare și-n toamna ta ?  


video

marți, 6 octombrie 2015

HIMERE




 Lichidez stoc de himere
 Din amurguri colorate, 
 Renăscute-n întomnare
 Sub frunzare însetate. 
 
 Blânde șoapte mă îmbată,
 Împart vise neculese,
 Au privirea vinovată,
 Cred c-au încurcat adrese.
 
 Le petrec c-o stea de mare,
 În nesomn cu flori de lună,
 Le șterg buzele de sare,
 Răzvrătite-mi cer arvună.
 
 Insistente m-au pândit
 Răscolind orice cotlon,
 Îmi vor sufletul robit
 De iluzii de carton.
 
 Poartă-n palme doar nisip,
 Vise ieftine de humă,
 Ispitesc în fel și chip, 
 Amăgesc nebun, cu brumă. 
 
 Ard nătâng, se-nvârt bezmetic,
 Cern parfum de iasomie, 
 Picură absint himeric
 Și la schimb îmi cer simbrie.

 Negustoare de iubire,
 Vând tornade de săruturi,
 Inutilă risipire, 
 Vraja lor, un zbor de fluturi.