Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

marți, 27 octombrie 2015

DE-O VREME





 Ca o lacrimă veche tăinuită de clopot
 Într-un schit părăsit, fără urme de miei,
 La hotar ce desparte ninsoare de clocot,
 Bătrâni pe tăciuni își duc anii prea grei.
 
 Câte flăcări se sting sub obroc de iertări         
 Și ce multe se nasc într-o clipă de rai,
 În beție de timp trag de funii uitări
 Răstignind înc-o zi în destine de pai.
 
 În trupuri dogoare de ploi și-amintiri,
 Sprijiniți în bastoane șubrezite de ger
 Se roagă dispneic, cerând dezrobiri,
 Din strânsoare de dor, la icoane din cer.
 
 Tânjesc după veri ochii muți de tăceri,
 Scrisori netrimise așteaptă în zori,   
 Bolnavi fără leac, trestii vii dintr-un ieri,
 Prea des viscoliți de nevoi și vâltori.
 
 Porți se deschid mai deloc sau arar,
 Doar vântul mai face la geamuri popas,
 La masă cu dorul, băut cu amar 
 Și-n rostul nerost cu-absenți la taifas.
 
 Genunchii și-i pleacă cu gândul departe, 
 Tribut cere viața, frunza-i căzută, 
 Steaua aprinde o candelă-n noapte,
 De-o vreme doar Domnul obraji le sărută.  

2 comentarii: