Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

marți, 20 octombrie 2015

ÎN FRAC DE FUM



 O umbră fără chip de nori înlăcrimată
 În arăbescul toamnei agale se deșiră,                     
 Năluca-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă,
 O-ntrezăresc prin ceață și simt cum mă respiră.
 
 Lumina obosită scâncește-n felinare,
 Neliniștea aceasta, un fel de purgatoriu,
 Poveste despletește, jăratec de frunzare,
 Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu.

 Desprinsă dintr-o carte, cu foi îngălbenite,
 Apusă de nerost ar vrea să se repete,
 Cu toată disperarea de a mă ține minte,
 În joc nevinovat descântă nopți, de sete.

 Își scutură culoarea de vraja unor vise,                   
 În ochii unei clipe a rătăcit un gând,
 Mult nu va zăbovi la porțile închise,       
 Din flori de vânt castele gravează fredonând.
 
 Fluturi salvați de brumă aleargă spre lumină,
 Cu aripi de tandrețe m-ating ușor pe buze,
 Pe umeri se așază ținându-se de mână,
 Iar umbra-i destrămată de foșnet lin de frunze!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu