Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

marți, 17 iunie 2014

ȘOAPTE RĂZVRĂTITE





 Dansează-n valsuri desuete atâtea clipe și-ntrebări,
 Buchet de șoapte răzvrătite  s-au rătăcit printre visări. 
 Aș vrea să-ți scriu sau să te chem.Să uit de tine? Nici nu știu,
 De-s umbră eu, himeră tu, dorința de-a putea să-ți fiu,
 
 Tandrețe, lacrimă tăcută, celestă rază , mac-poem,
 Miraj pictat din dor de tine, mlădița unui vis boem.
 Banale gânduri , utopii, un pescăruș îndrăgostit,
 Parfum de vers dintr-o scrisoarea mă răscolesc la nesfârșit.
 
 Strivit sub cruci de-nstrăinări, vinovații mă răstignesc
 Că-n grabă am uitat să-ți spun: sa-ți fie bine, te iubesc!
 Amară, dulce frenezie, o boală  ca o iarnă lungă,
 În care vii și-n care-ți plec, o viață n-are să ne-ajungă,
 
 Să ne-alungăm, să ne iubim, să frângem punți de-mpotriviri,
 Nici ploi să spele veșnicii de ne-ntâmplări și amintiri.
 N-am să renunț să-ți colorez fântâni de dragoste șuvoi,
 Nici stele să-ți strecor în gând, destin de cer să-mpart la doi.
 
 Când peste genele de crini pictează luna praf de-argint 
 Aceeași spini îi porți în trup și cicatrici din dor de-alint. 
 Un anotimp îmi mai doresc, ninsori de tei să ne aline, 
 Să-ți vindec sufletul rănit, să-ți fie veșnic dor de mine!