miercuri, 17 septembrie 2014

AȚIPEȘTE ȘI UITĂ




 Ca un veșnic blestem repetat obsesiv
 Scris în cartea cu sorți de un mag posesiv,
 Ne iubim cenzurat și-n duel de tăceri
 Punem lacăt pe cer, facem pact cu poveri.
 
 Îți pretind să m-alungi, să mă ștergi cu uitări,
 Returnez ce mi-ai fost, fals portet de visări,
 Nu renunți și timbrezi un sărut cu pelin
 Pe bilet pătimaș scris cu lacrimi de spin.
 
 Apoi urci pe a treptelor gânduri tiptil
 Cu o șoaptă de lună, postum, inutil,
 Te prefaci c-ai uitat puțin din nimic
 Răscolind amintiri cu fir alb de finic.
 
 Adrese-am să schimb zi de zi până când, 
 N-ai să poți să trimiți pendule de gând,
 Să îmi bată la porți zăvorâte cu flori,
 Voluntar șterg cărări cu potop de ninsori.
 
 Arome de ceață din cupele sparte
 Zadarnic te-mbată în zile deșarte.
 Am să-ngheț anotimpul, te vreau exilat
 Pe un munte de sare, ce n-a existat.

 De-ți pare nedrept, nefiresc sau ciudat
 Și oftezi între clipe, de dor vinovat,
 Sau frunza de-ți plânge în toamna rănită
 În palme de stele-ațipește și uită.