Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

miercuri, 17 septembrie 2014

AȚIPEȘTE ȘI UITĂ




 Ca un veșnic blestem repetat obsesiv
 Scris în cartea cu sorți de un mag posesiv,
 Ne iubim cenzurat și-n duel de tăceri
 Punem lacăt pe cer, facem pact cu poveri.
 
 Îți pretind să m-alungi, să mă ștergi cu uitări,
 Returnez ce mi-ai fost, fals portet de visări,
 Nu renunți și timbrezi un sărut cu pelin
 Pe bilet pătimaș scris cu lacrimi de spin.
 
 Apoi urci pe a treptelor gânduri tiptil
 Cu o șoaptă de lună, postum, inutil,
 Te prefaci c-ai uitat puțin din nimic
 Răscolind amintiri cu fir alb de finic.
 
 Adrese-am să schimb zi de zi până când, 
 N-ai să poți să trimiți pendule de gând,
 Să îmi bată la porți zăvorâte cu flori,
 Voluntar șterg cărări cu potop de ninsori.
 
 Arome de ceață din cupele sparte
 Zadarnic te-mbată în zile deșarte.
 Am să-ngheț anotimpul, te vreau exilat
 Pe un munte de sare, ce n-a existat.

 De-ți pare nedrept, nefiresc sau ciudat
 Și oftezi între clipe, de dor vinovat,
 Sau frunza de-ți plânge în toamna rănită
 În palme de stele-ațipește și uită.