joi, 27 august 2015

CHIPURI DE VÂNT



  
 Ne-mbracă în dor cămașa de frunze 
 În toamna ce vine apatic pe vârfuri,  
 Te-ating cu licoarea livezii pe buze,    
 Avid mi te cer în rugă de fluturi. 
 
 Se mistuie-n pleoape fântâni care ard,
 În ciob de nerost prinse-n ierburi de rai,
 Aezi precum sălcii se-ntrec pe sub fard,  
 Culori să-mblânzeasca în susur de nai.       
 
 Setoasă mi-e toamna, ce nu vrea să-nvețe,
 Că vară-i plecată cu turme de miei,
 Lotuși de vis, în cui de tristețe,
 Pe colțuri  de stele îi spânzură zei.
 
 Chipuri de vânt pândesc suspinând,
 Poem ne-ntâmplat scâncește-n gutui,
 Ploi de-arabescuri în foșnet de gând
 Mosc risipește în ochii căprui.   
 
 În mine uitat, în tine pierdută,
 Vâltoare de brumă-n amestec de tei,
 Trestii de jar, în prăpăstii de iută,
 Ecou prin vitralii de albi porumbei.

 Tumult și risipă, neliniști de veghe,                          
 Năvală de freamăt ce nu ni l-am spus, 
 Doruri vrăjmașe-n frunzare de zeghe,
 Iubiri amânate de-o toamnă în plus.