Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

joi, 27 august 2015

CHIPURI DE VÂNT



  
 Ne-mbracă în dor cămașa de frunze 
 În toamna ce vine apatic pe vârfuri,  
 Te-ating cu licoarea livezii pe buze,    
 Avid mi te cer în rugă de fluturi. 
 
 Se mistuie-n pleoape fântâni care ard,
 În ciob de nerost prinse-n ierburi de rai,
 Aezi precum sălcii se-ntrec pe sub fard,  
 Culori să-mblânzeasca în susur de nai.       
 
 Setoasă mi-e toamna, ce nu vrea să-nvețe,
 Că vară-i plecată cu turme de miei,
 Lotuși de vis, în cui de tristețe,
 Pe colțuri  de stele îi spânzură zei.
 
 Chipuri de vânt pândesc suspinând,
 Poem ne-ntâmplat scâncește-n gutui,
 Ploi de-arabescuri în foșnet de gând
 Mosc risipește în ochii căprui.   
 
 În mine uitat, în tine pierdută,
 Vâltoare de brumă-n amestec de tei,
 Trestii de jar, în prăpăstii de iută,
 Ecou prin vitralii de albi porumbei.

 Tumult și risipă, neliniști de veghe,                          
 Năvală de freamăt ce nu ni l-am spus, 
 Doruri vrăjmașe-n frunzare de zeghe,
 Iubiri amânate de-o toamnă în plus.