Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

sâmbătă, 10 august 2013

ȘOAPTA INIMII





 Ca dintr-o întâmplare la porțile-nserării
 Prin calde ploi de vară trimiți ce ți-a rămas,
 O umbră, o tăcere, un semn al neuitării,
 Curg farduri de tristețe, un ultim scurt popas.
 
 Ți-am desenat în suflet un continent de vise,
 Neștiind că prizonieră voi fi o veșnicie, 
 Pictez de astăzi  lacrimi cu roua din narcise,
 Te-ai risipit în mine și-ai scris zădărnicie.   

 Mor stelele pe rând, parc-a orbit și luna, 
 E noaptea mult prea noapte și totul e trecut, 
 Desperecheată-i ora, iar ție ți-e totuna, 
 De-ngheață anotimpul în amintiri de lut.
 
 Te-alung ca pe-o nălucă, te-nchid ca pe o carte,
 Mă-ntorc din nou în vară cu ochi spre răsărit,
 Te vreau absent în toate, te du cât mai departe,
 M-am vindecat de tine, mi-e gândul obosit.
 
 Nu mă chema în vise! Nici dorul nu străbate 
 Prin răni de ne-ntâmplare și câmp cu iasomii,
 Iar de-ți va spune vântul că m-a zărit în noapte,
 Nu-l crede, el te minte, e șoapta inimii !