miercuri, 7 ianuarie 2015

DIN CAIER DE NINSOARE





 În noaptea-nzăpezită, de pace-nconjurată
 Fulgi de curând născuți, târcoale dau la geamuri, 
 Luceferi, câte doi, strălucitori se-arată,
 Rătăcitoare păsări sărută albe ramuri.
 
 Povești în scrin uitate din alte ierni mărunte,
 Au hibernat o vreme în igluuri colorate 
 Și-au împletit din doruri, beteală, făcând punte
 Spre timpuri parfumate cu flori de măr presate.
 
 Pe sănii de-amintire revin din rai pierdut
 Arome de pini umezi vrăjiți de firul ierbii,
 Se-aude melopeea pe-un țărm necunoscut
 În reverențe stele îmbrățișează cerbii.
 
 Sub arc de cer senin sfidez minute stinse,
 Pe file-ngălbenite se-amestecă cerneluri,
 Din vechi fotografii surâd de iarnă ninse
 Figuri cu chipuri șterse, proscrise-n gări de cețuri.
 
 Vibrează cânt de nai în țurțurii verzui, 
 Un gând se despletește din caier de ninsoare,   
 Cu geana unui fulg aș scrie, dar n-am cui, 
 Iubirea-i ațipită-n miresme de scrisoare .