marți, 9 decembrie 2014

URC TREPTE





 Miroase-a rai și cer, îmi ning în suflet stele     
 Și-n albul absolut vin îngerii să spele
 Albastre anotimpuri furate tuturora       
 De cea mai nefirească, neliniștită oră.

 Ne-adună și ne scad mulțimea de cuvinte 
 În piesa fără nume, călcând pe cele sfinte.
 Un cântec mă separă de-atâtea dezacorduri,
 De note fals cântate pe portativ de cioburi. 

 Cuvânt divin și sfânt mi-a mângâiat arsura,
 Iar gustul de-anghinare l-a îndulcit prescura.
 Să mă salvez de-otrăvuri, de tot ce nu eram, 
 Neîntinate flori, purtate talisman, 
 
 Le-am strâns din primăveri, pentru-a rămâne-ntreagă.
 Nici coasa-nveninată, ce-a secerat în grabă, 
 Nici curcubeul meu sub tălpi de lupi strivit,
 Nici fluturii iubirii, nimic nu mi-a murit.
 
 Am iscălit cu aripi, rănite de ninsoare
 Pe frunze care astăzi cer dreptul la uitare.
 Păienjeniș profan și pâcla de pelin  
 A spulberat-o vântul cu adieri de crin.  
 
 M-am vindecat de humă,de tot ce-am irosit,
 În suflet, mirt jertfit din nou a înflorit, 
 Brumate desfrunziri se iartă prin iubire,   
 Urc trepte-nzăpezite, spre-a Ta dumnezeire!