Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

marți, 9 decembrie 2014

URC TREPTE





 Miroase-a rai și cer, îmi ning în suflet stele     
 Și-n albul absolut vin îngerii să spele
 Albastre anotimpuri furate tuturora       
 De cea mai nefirească, neliniștită oră.

 Ne-adună și ne scad mulțimea de cuvinte 
 În piesa fără nume, călcând pe cele sfinte.
 Un cântec mă separă de-atâtea dezacorduri,
 De note fals cântate pe portativ de cioburi. 

 Cuvânt divin și sfânt mi-a mângâiat arsura,
 Iar gustul de-anghinare l-a îndulcit prescura.
 Să mă salvez de-otrăvuri, de tot ce nu eram, 
 Neîntinate flori, purtate talisman, 
 
 Le-am strâns din primăveri, pentru-a rămâne-ntreagă.
 Nici coasa-nveninată, ce-a secerat în grabă, 
 Nici curcubeul meu sub tălpi de lupi strivit,
 Nici fluturii iubirii, nimic nu mi-a murit.
 
 Am iscălit cu aripi, rănite de ninsoare
 Pe frunze care astăzi cer dreptul la uitare.
 Păienjeniș profan și pâcla de pelin  
 A spulberat-o vântul cu adieri de crin.  
 
 M-am vindecat de humă,de tot ce-am irosit,
 În suflet, mirt jertfit din nou a înflorit, 
 Brumate desfrunziri se iartă prin iubire,   
 Urc trepte-nzăpezite, spre-a Ta dumnezeire!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu