sâmbătă, 28 decembrie 2013

DAR DE ANUL NOU





 Așterne-ți peste lacrimi eșarfe de iubire,
 Înseninează-ți gândul cu stele-n vals zâmbind,
 Alai de îngeri tandri de dor și fericire 
 Cu glas de rai să-ți cânte duiosul meu colind!
  
 Înalță-te spre cerul brodat de zboruri line,
 Întinde-ți aripi albe, printre ninsori ce curg,
 Aprinde-voi în cer luceferi ninși de taine,
 Petale de smaralde-ți voi țese în amurg!
 
 Iubirea mea să-ți poarte destinul înspre soare,
 Parfum de brad și smirnă să te aducă-n zori,
 Să-ți fiu eternitate în strai de sărbătoare,   
 Să porți mereu sub pleoape azur de albe flori!
 
 Suspină-n cer zăpada în clipe de-așteptare,
 Se-aude-n șoapte ruga nestinsă de ecou, 
 Cu dalbe lacrimi crini azi îți colind iubire 
 Te-aștept sperând să vii, ca dar, de Anul Nou!






  

duminică, 22 decembrie 2013

TE COLIND ÎN GÂND





 Își scutură îngeri aripi argintate
 Și cern cu ninsoare covoare de vise,   
 În brazi lăcrimează de dor alintate
 Flori albe de gheață din basme promise!
 
 Răzbate prin viscol colindul iubirii, 
 Luceferii țes petale de lună, 
 Departe-n surdină refrenul viorii
 Adoarme de mână doi aștri pe strună.
 
 E pace și ninge cu frunze stelare,
 Doi ochi mă privesc prin timp urgisit,  
 Ești tu, o nalucă sau vise hoinare 
 Pe care zăpada de noi le-a pitit?
 
 Doar dor a rămas pe cetini de brad
 Mireasma din maci, tăceri ce-au durut.
 Acum prin beteală și globuri de jad 
 Prin ploi de-artificii visez, te sărut!

 În gând te colind, mă colinzi departe,
 Clinchet de cristal, tandră amintire,       
 Nu îmi ești, nu-ți sunt, vise-nstrăinate,  
 Nicăieri, nicicând! La mulți ani, iubire! 

  

vineri, 20 decembrie 2013

OPREȘTE NINSOAREA,TU POȚI!




 Nu-mi spune că nu sunt corăbii 
 S-ajung pân la tine la dig,
 Nu vezi ce ninsoare se-abate?
 Cresc umbre, zadarnic te strig!
 
 E timpul proscris în iubire
 Și drumu-i cu cioburi minat,
 Citesc rugăciuni din Psaltire,
 Eu veșnic, de dor vinovat!
 
 Pe buze țes fluturi de gheață
 Brodați de lacrimi și ger,
 Mă-mpiedic în care de ceață, 
 Nu-i timp, nu-i cărare, dar sper!
 
 Nerostită iubirea, mă doare.
 În genunchi plânge dorul livid,
 Oprește puțin Carul Mare,
 Speranța să treacă de vid!
 
 M-atinge un înger de umăr
 Și lacrima-mi  șterge cu flori,  
 Topește zăpezi fără număr,
 Port strai de confeti-n culori.
 
 Prind stele de dor într-o salbă, 
 Trag cerul pe vis fără sorți,
 Luceafărul  picură nalbă 
 Oprește ninsoarea, tu poți!  


.

miercuri, 18 decembrie 2013

VIS ANGELIC




 Mă vrăjești în mii de gânduri       
 Înger viu, raspuns ceresc,
 Dezirat de anotimpuri 
 Vis angelic, te iubesc! 
  
 Simfonie și culoare
 Dintr-o lacrimă de mac,
 Vals divin ca o vâltoare     
 Cu  surâs de cer, pe lac.
 
 Un solstițiu de candoare,                
 Două stele-mbrățișate
 Sub petale de ninsoare 
 Cu iubire botezate!
 
 Vis albastru, vis hoinar 
 Parfumat de trandafir 
 Rugă-mi ești și-ți sunt altar
 Alintat cu ploi de mir!     
 
 Dar primit din ancestral,
 Nins cu floare de agat,
 Mă colinzi în ierni de-opal,
 Vis de dor adevărat !

  

vineri, 13 decembrie 2013

COLIND DE DOR





  
 E doar tristețe-n preajmă, zăpezi fără cuvinte 
 Te-ntrezăresc prin ceață și seri de-ngheț sălciu,  
 De vise giuvaiere doar eu mi-aduc aminte?
 Sărută-mi măcar umbra să cred că nu-i târziu!    
 
 Flori albe, dantelate, gravate de ninsoare
 Valsează trist pe gene, fragile crisalide, 
 Minuni nevinovate de-nchipuiri fugare 
 Încremenesc tăcute în gânduri insipide.
 
 Se frânge-n suflet dorul, amar de-nsingurare.
 Nu simți cum doare clipa iubirii fără tine?     
 Colindă-n cete îngeri bolnavi de întristare,
 Pătrar de lună plânge, mor stele în suspine.
 
 În apăsări absurde trec ore-n ger cumplit, 
 Ținându-ne de mână, strivim destine mate, 
 Ia-mi sufletul de pleci, neiertător sfârșit,
 O iarnă cât o viață în temple reci și fade.
 
 Aș vrea să viscolească cu dragoste-n neștire, 
 Fă din cuvânt cărare, aprinde-un crin în sfeșnic, 
 Descântă destrămarea, mă-mbracă cu iubire!
 Colind de dor, în lacrimi! N-aș vrea să ningă veșnic! 

  

luni, 9 decembrie 2013

N-AUZI ȘI NU MĂ VEZI




 Nu vrei să cerni tăcerea ninsorilor din plângeri
 Și-nstrăinări absurde să le rostești sfârșitul?
 Doi oameni de zăpadă printre nămeți și-nfrângeri
 Am devenit, iubite! Ascultă-mi iar colindul! 
 
 Trec pașii tăi prin suflet când vine înserarea 
 Ca suflul unui înger cu aripa de gheață, 
 Se întețesc neliniști, suspină nepăsarea,                   
 Nu vii și nici nu pleci din amintiri de ceață.
 
 Când lăcrimez în rugă și gerul se-ntețește 
 Te împrumut din vara plecată nicăieri,
 Din lujerii de dor absența împletește
 Povestea amăgirii cu maci de dor stingheri.
 
 Vin îngeri istoviți în care-nzăpezite,
 Aduc câte o veste din vechi cetăți de cretă,
 Răsar sub pleoape crinii din vise nenuntite, 
 Trag draperii de fluturi pe gând ce se repetă.
 
 Te pierd printre iluzii, cum să te strig, nu știu!
 Cu brațe amorțite în vis mă-mbrățișezi,
 De dor însingurată, mi-e crivăț și pustiu.
 Înghețuri pretutindeni! N-auzi și nu mă vezi!

  

vineri, 6 decembrie 2013

IUBIRE, NINGE, NINGE …





 Din când în când îmi treci ca o ninsoare,
 Cu mici cristale albe-n tristețea unui cânt,   
 Zăpezile mă ard, absența ta mă doare,
 Și-mi pare că te-aud în insomnii de vânt.  
 
 Nu știu nici cine sunt! Tăcere de zefir
 Sau simplă adiere vibrând în răsărit? 
 Dar prin iubirea ta, boboc sfințit cu mir, 
 Surâs divin de îngeri în suflet a-nflorit! 
 
 Întind spre tine brațe, o clipă ațipesc,
 Visez că sunt în gară, dar trenul l-am pierdut,
 Îmbrățișez doar umbre, iar șinele lipsesc, 
 Te caut, te strig și plâng. Peronu-i dispărut!
 
 Doi maci însângerați suspină sub ninsori, 
 Ne suntem prea târziu, nu ne putem atinge, 
 Cu cetină de dor ne scriem lungi scrisori.
 Colinde și regrete! Iubire, ninge, ninge…..