Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

vineri, 20 decembrie 2013

OPREȘTE NINSOAREA,TU POȚI!




 Nu-mi spune că nu sunt corăbii 
 S-ajung pân la tine la dig,
 Nu vezi ce ninsoare se-abate?
 Cresc umbre, zadarnic te strig!
 
 E timpul proscris în iubire
 Și drumu-i cu cioburi minat,
 Citesc rugăciuni din Psaltire,
 Eu veșnic, de dor vinovat!
 
 Pe buze țes fluturi de gheață
 Brodați de lacrimi și ger,
 Mă-mpiedic în care de ceață, 
 Nu-i timp, nu-i cărare, dar sper!
 
 Nerostită iubirea, mă doare.
 În genunchi plânge dorul livid,
 Oprește puțin Carul Mare,
 Speranța să treacă de vid!
 
 M-atinge un înger de umăr
 Și lacrima-mi  șterge cu flori,  
 Topește zăpezi fără număr,
 Port strai de confeti-n culori.
 
 Prind stele de dor într-o salbă, 
 Trag cerul pe vis fără sorți,
 Luceafărul  picură nalbă 
 Oprește ninsoarea, tu poți!  


.

Un comentariu:

  1. Superba imperativa finala " Opreste ninsoarea, tu poti ! "
    Are o forta extraordinara si reda toata bogatia de sentimente din strofere anterioare.
    Te iubesc si te amir, prietena draga !

    RăspundețiȘtergere