sâmbătă, 7 septembrie 2013

NU ȘTII VREUN ANOTIMP?







 Se joacă blânde raze prin frunzele pictate 
 De-nmiresmata toamnă cu dulcele ei rod,
 Dansează crizanteme în câmpuri parfumate, 
 Eu te sărut cu vara plecată în exod!
 
 Port jar de stele tandre îmbobocite-n gând, 
 Te-mbrac cu pacea frunzei să nu te doară ploaia,
 E noaptea mai senină când visului mă vând,
 Îți sunt atât de-aproape! Nu simți tu vâlvătaia?
 
 Zadarnic te prefaci că rătăcești cărarea, 
 Ce duce înspre mine prin iarba necosită, 
 Absența mea te doare, botez ți-e neuitarea  .
 Cu lacrimi de culoarea brândușei înflorite! 
 
 Oprește-mă puțin până se-ntorc lăstunii, 
 Prea multă toamnă tristă a poposit în tine 
 Și scrie-mă-n solstiții cu cioburile lunii, 
 Nicicând să nu mai sece fântânile din mine!
 
 Dacă din tot ce-am fost și-ai îndrăznit să-mi fii, 
 Năframa neputinței ar răvași iubirea,  
 Nu știi  vreun anotimp, în plus, de bucurii, 
 Din care să rămânem nu doar cu amintirea ?