Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

sâmbătă, 26 aprilie 2014

AM STINS ȘI VISUL




 Am șovăit cândva pe drumuri iluzorii
 Prin praf de orhidee, în dinastii de vânt,
 Reinventând un vis din gânduri derizorii
 Și m-am trezit străină de aria unui cânt,
 
 Pe care numai dorul de lacrimi istovit,
 Îi fredona refrenul pe strune de-amintire 
 Și-acum îmi cere vamă tot timpul irosit,
 Cerând un preț, uitarea, pe visul de iubire!
 
 Dorințe efemere le-am descântat cu ploi
 Și licurici nostalgici de-ndat-au ațipit,
 Prea multe necuvinte au troienit în noi.
 Împart tăceri cu îngeri. La ce-ai mai fi venit?
 
 Nu vreau să mă mai mint că-ți sunt și că te am,
 Sub pleoape fluturi albi de sete au apus,
 Iar de ți-am fost cândva culoare și balsam,
 Nici nu mai știu, te-ntreabă ! Eu n-am nimic de spus!
 
 Doi greieri rătăciți valsează în surdină, 
 În fluturi și povești nicicând nu ai crezut, 
 Din ochii mei curg râuri de zâmbet și lumină,
 Am stins și visu-n care mi-ai fost, dar l-ai pierdut! 

  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu