Se scurge primăvara în valuri de iubire,
Nostalgice
apusuri clipesc în ochi de lună,
Îmi ațipește gândul pe umăr de visare
Și pescărușii mării dansează în lagună.
În liniștea
târzie doar stelele veghează,
Regretele-s cernute de florile de măr
Și înțelesuri
multe în ne-nțeles refuză
Să spulbere tăcerea prelinsa-n lăcrimar.
Pe brațul unui înger doar tainice clipite
Și zaruri aruncate în jocul nostru-n doi,
Hazardul se desfăta în legi de el croite
Și-un râs nebun, șăgalnic ca cete în convoi.
De mână cu destinul privesc cu detașare
La zaruri măsluite pe care le-ai jucat,
Ai cântărit iubirea-n cântar de nepăsare
Și ți-ai băut otrava, eretic condamnat.
Iubirea mea suspină ca o icoană sfântă,
Pe rug
de-ocară-i arde pe toți trișorii ei,
Sunt liberă de umbre, mi-e lacrima înfrântă,
Renasc din cânt de îngeri ,m-alintă flori de
tei!
