Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 28 mai 2012

DOAR O NĂLUCĂ





 E-atâta noapte-n tine și-atâta căutare
 În asediate ore și-n timpul efemer,           
 Pendulul parcă tace și vrea să-ți dea crezare
 Oglinda vremii-ți spune că ești din nou stingher.
 
 Fuiorul  amintirii își trage răsuflarea,
 Eu nici măcar în vise nu vreau să te revăd,
 Pietriș îți e tărâmul ,doar cioburi arătarea,
 Năvoade de-ntristare te-au prins în laț și râd.
 
 Tu răscolești adâncul oftatelor risipe,
 Eu știu că ești doar noapte ,dar fără dimineață,
 Un trup lipsit de suflet ,un boț făcut din cârpe
 Și zămislit de mine din petece de viață.
 
 Mă cauți într-o baladă de toamne aromate,
 Când pașii noștrii încă dansau același vals,                                      
 Dar lacrimile ploii au șters acea cetate,
 De-abia mi-aduc aminte,erai un cântec fals.
 
 Ai fost doar o nălucă ,rătăcitoare clipă,
 Creat din mărunțișuri ,o simfonie blândă ,        
 Te-am părăsit în trenul dezafectat în pripă
 Într-un cupeu de suflet , o flacără plăpândă.
 
 Eu ți-am iubit candoarea cu zori nemărginite,
 Uitasem pentr-o clipă că te-am creat din astre, 
 Din romanțate gânduri, angelice ispite,
 Nălucă fără suflet,te-ai stins în zări albastre.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu