Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

vineri, 4 mai 2012

M-AM REGĂSIT




 Vorbește-mi despre tine în altă primăvară
 Și spulberă-ți iubirea în mirişti de abis,
 Alungă-ţi tainic dor de fluturii din vară
 Doar amintiri cu nuferi să te alinte-n vis!
 
 Noi am plătit doar vamă pe interzise drumuri,
 Nu-ţi plângă flori de măr în suflet întristat,
 Întoarce-te spre vise ce aripi au în zboruri,
 Nu-ngemăna trecutul în foc de altădat!
 
 Am ferecat iubirea într-un castel de lacrimi
 Iar cheia e pierdută, deschizătoare nu-i,
 Pe  lacăt e rugină, tristețea zace-n inimi
 Coliere de speranţă le-am atârnat în cui.
 
 Întruchipări nebune vin iarăși să ne ceară
 Tributul inocenței ce l-am visat în doi,
 Am spulberat suspine, himere de-odinioară
 Nu mai plătesc nici biruri , nici frângere de ploi.
 
 M-am dezbrăcât de tine pentru a câtă oară?
 Și inima mi-am pus-o zălog pentru alt dor,
 Iubirea mea de taină, când dulce, când amară,
 Vreau s-o alung din mine în cernere de nor.
 
 Ce rost mai are astăzi  să-mi aminteșţi de tine,
 Când inima îți bate pentru iubirea cui?
 Nu înțeleg chemarea ce vine înspre mine,
 N-am să-mi împart albastrul cu ochii nimănui!
 
 Te șterg astăzi din suflet şi te alung din minte
 Nici greierii nu cântă , iar doruri nu mai am,
 Păstrez doar amintirea în albăstrele sfinte,
 Ecoul ţi se stinge-n miresme de alean.

  Din neguri de-amintire mă reîntorc spre mine,
  Melancolii de-o  clipă din umbre năvălesc,
  Cocorii-au aţipit în veşnicii străine,      
  Doar în oglinda tristă a vremii te zăresc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu