Mai spală-mă cu roua liliacului în floare
Și-n crinoline albe îmbracă al meu dor
Cu praf de fluturi tandri mai scrie-mi o
scrisoare
Și din vazduh culege-mi miresme de bujor.
Din târgul cu speranțe adună necuprinsul,
Dantele de iubire să dăinuiască-n suflet,
Cu veacuri de dorințe să umplem universul
Și funii împletite să lege-al nostru umblet.
Să dezbrăcăm veșmântul tristeților în muguri
Și-n scoică de iubire să-ncătușăm ispite,
Să nu ne mai despartă nici țărm nici
răsărituri,
Credința și nădejdea să fie nesfârșite!
Lecturat cu multa placere!
RăspundețiȘtergereMultumesc Marian51! Vise implinite!
RăspundețiȘtergere