Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

joi, 19 iulie 2012

NEDUMERIRE


   
 
 De ce mă chemi în vise înfrânte de opreliști
 Și mă dezmierzi cu lacrimi de licurici zglobii,
 M-alinți cu praf de stele și-mi torni din nou neliniști
 Și-nșeli trișând destinul cu scurte bucurii? 
 
 În vara mea târzie te furișezi zadarnic,
 Tu nu-nțelegi că timpul nicicând nu dormitează,
 Ți-am fost altar de îngeri în visul tău zburdalnic,
 Popas sub tălpi pierdute de suflet ce vibrează.
 
 De ce speranțe false brodezi în nopți proscrise
 Iar nesupuse doruri le chemi din resemnări,
 Și nechemat în noapte revii din clipe stinse,
 Forțând destine scrise-n clepsidre de tăceri?
 
 Am spart demult ghiocul captivelor regrete,                                  
 Deși mai stau la pândă iscoadele perfide,
 M-am vaccinat de vise ,punând pe dor pecete,
 Nu mai plătesc tributul ursitei aguride.
 
 Aș vrea să schimb amurgul în vindecări divine 
 Și să mă-mbrac în giulgiul eliberării sfinte,                      
 Să pot s-amân răspunsul chemării clandestine,
 În lanțuri să leg vise, norocul de destine.
 
 
 
 
 
  

4 comentarii:

  1. permiteţi să mă prezint: hoţ de vise!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Accept sa fiu pradata d-le Vasile!Va multumesc, zambind totodata!

      Ștergere
  2. Fiecare poem al tau imi aseaza sufletul in genunchi, Ines! Iti multumesc pentru emotie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu iti multumesc Liliana, prietena mea de suflet!

      Ștergere