joi, 19 iulie 2012

NEDUMERIRE


   
 
 De ce mă chemi în vise înfrânte de opreliști
 Și mă dezmierzi cu lacrimi de licurici zglobii,
 M-alinți cu praf de stele și-mi torni din nou neliniști
 Și-nșeli trișând destinul cu scurte bucurii? 
 
 În vara mea târzie te furișezi zadarnic,
 Tu nu-nțelegi că timpul nicicând nu dormitează,
 Ți-am fost altar de îngeri în visul tău zburdalnic,
 Popas sub tălpi pierdute de suflet ce vibrează.
 
 De ce speranțe false brodezi în nopți proscrise
 Iar nesupuse doruri le chemi din resemnări,
 Și nechemat în noapte revii din clipe stinse,
 Forțând destine scrise-n clepsidre de tăceri?
 
 Am spart demult ghiocul captivelor regrete,                                  
 Deși mai stau la pândă iscoadele perfide,
 M-am vaccinat de vise ,punând pe dor pecete,
 Nu mai plătesc tributul ursitei aguride.
 
 Aș vrea să schimb amurgul în vindecări divine 
 Și să mă-mbrac în giulgiul eliberării sfinte,                      
 Să pot s-amân răspunsul chemării clandestine,
 În lanțuri să leg vise, norocul de destine.
 
 
 
 
 
  

4 comentarii:

  1. permiteţi să mă prezint: hoţ de vise!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Accept sa fiu pradata d-le Vasile!Va multumesc, zambind totodata!

      Ștergere
  2. Fiecare poem al tau imi aseaza sufletul in genunchi, Ines! Iti multumesc pentru emotie!

    RăspundețiȘtergere