Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

vineri, 12 octombrie 2012

PENTRU TOTDEAUNA -INES POPA


Legătura dintre sufletele pereche merge mai departe decât "până moartea ne va despărţi" pentru că dragostea adevărată nu moare niciodată.  Richard Webster



 Lași semne peste tot pe unde treci,
 Stângace gesturi de iubiri cernute,
 Ștergi altă zi din calendar și pleci
 Spre noaptea cu eresuri surdo mute.
 
 Ne cuibărim dorințele-n tăceri
 Și frângem așteptarea-n neputințe,
 Doi robi nevindecați de remușcări,
 Zdrobind înlăcrimarea în sentințe.

 Alerg spre anotimpul de cleștar,  
 Sunt prizoniera vinei fără vină,
 Cânt un refren ce știu că e-n zadar
 Și smulg tot dorul meu din rădăcină.
 
 Ești temnicierul propriei chemări,
 Te-ascunzi în carapace de genune
 Și tragi obloane peste lungi visări,
 Sculptându-mă în stele fără nume.

 Ai să mă chemi în fiecare zi,
 Am să-ți răspund în fiecare noapte,
 De-n astă viață nu ne vom mai fi
 Ne vom iubi și dincolo de moarte.  
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu