Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 26 noiembrie 2012

DIN LUMI ÎNZĂPEZITE


            De multe ori privind în sufletul tău ți se pare că stai în fața unei case cu obloanele trase și cu ușile încuiate.O mână necunoscută a scris pe-o hârtie în colț la poartă: Plecat fără adresă. (Octavian Goga)
          Se-ntâmplă uneori ca privirea să rămână ațintită în gol,iar acest gol să cuprindă întregul tău univers.




 Dorind să sting doar jarul rămas în urma ta
 Am reaprins iubirea din stinse felinare,
 Trec vama amintirii pe geana unei stea
 Și iarna-mi sângerează în lacrimă de sare.
 
 De strajă stă iubirea și-n așternutul orei    
 Fiorduri îndoliate îmi dăltuiesc dorința,    
 Troiene de tăcere veghează ochii umbrei,
 Printre ninsori fugare îți zămislesc prezența.
 
 Străină sunt de toate, mi-e albul răzvrătire,
 Mă-ntreb dacă din pulberi de zbucium mă auzi,
 Mor troienite vise pe hărți de amăgire,
 Înfrângeri dintr-o iarnă în clopote cu surzi.
 
 Ne-mbratisăm în taină din lumi înzăpezite,
 Crezusem că ninsoarea ne-a despărțit de stele,
 Dar am păstrat iubirea în suflete-adormite
 Și-am înflorit în temple zidite din mărgele.
 
 Ne răscolesc regrete bătrâne de-așteptare,
 Agonizează iarna strigându-ne învinsă,
 Un univers de îngeri suspină de-ntristare
 Și candela iubirii de dor va fi nestinsă.
  
video


video

4 comentarii:

  1. Frumoasa poezie!
    Ma intreb daca esti "amatoare"! Tind sa cred ca nu!
    E un verij de cuvinte, de tablouri, dar nimic nu se repeta, nu fac nicio conexiune cu poeziile citite pana acum, e uimitor!

    "Fiorduri îndoliate îmi dăltuiesc dorința, " e si inger si diavol! E un vers cu o sonoritate aproape ciudata, infioratoare, otzelita, dar pare si un ritm usor schimbat! Dar nu conteaza, e deosebit, versul!
    Seara buna sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va multumesc Vasile Dumitru pentru lectura si pretuire! Inima canta o arie unica pe care numai ingerii iubirii o cunosc, poate de aceea versul este diferit. Harul fiind nemeritat, multumesc Lui Dumnezeu pentru el si sunt profund recunoscatoare celor care rezoneaza cu creatiile mele. Imbratisari de suflet, cu drag!

      Ștergere
  2. Multumesc din suflet Mihail Ciupercescu! Aceeasi admiratie pentru creatiile tale! Gand bun si bucurii infinite alaturi de cei dragi!

    RăspundețiȘtergere