Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

miercuri, 5 decembrie 2012

DE ALB ÎNSTRĂINAT-Ines Popa



     
Privind în oglinda sufletului uneori ne vedem distorsionat din cauza nălucilor care   scotocesc în noi. 



 Îți voi pleca din suflet la fel cum am venit,
 Tiptil ,fără de veste, de alb înstrăinat,
 Mă voi întoarce-n zeghea statuii de granit,
 În vitregia iernii și-al timpului oftat.
 
 Mă voi retrage singur pe geana unui nor, 
 Să nu aud suspinul viorii îndoliate,
 Cu ghimpele tristeții în plânset de cocor
 Troițele iubirii le voi topi pe toate.  
 
 Nici nu m-ai dat uitării, dar nici nu mi-ai rămas, 
 Te-ai risipit în gânduri, făcând din mine rug,
 E dăruit inelul, port lanțuri de ocnaș,
 Îmi sunt tot mai străină, iubirea mi-este jug.
 
 Ce-aș mai putea să-ți fiu în infinita iarnă, 
 Decât surâsul mării din scoicile cernute,
 O crizantemă tristă născută dintr-o rană,
 Sărutul unei umbre de mari iubiri pierdute.
 
  

Un comentariu: