Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

miercuri, 2 ianuarie 2013

PE ARIPI DE ÎNGER



  În lacrimi de vânt m-am ascuns de-ntristare 
  Și-n colțuri de cer m-am retras pe un sloi
  Mai ninge mărunt în iubirea ce doare 
  Și ninge-n cuvântul rostit pentru doi.  
   
  Mai fulguie-n inimi, mai freamăt-un dor  
  Adie a ploaie, o frunză mai cântă,  
  Trestia vieții se-ndoaie ușor,  
  Gându-mi dansează și stă iar la pândă.  
            
  Perla iubirii s-a ascuns într-o clipă
  Și zace-abătută-n scoici de cristale 
  Pescărușii mă-ntreabă ce-i cu-atâta risipă,  
  De raze stinghere prin lacrimi de jale.  
   
  Îngerul nopții din liră imi cântă
  Și-aduce pe aripi iubiri ancestrale,  
  Îmi șoptește din moara de vânt a lui taină 
  Luceferi de-argint scriu cu slove corale.  
   
  A venit să-mi cuvânte din sfere înalte 
  Despre lumi nevăzute, miracole-n cer,  
  Despre suflete veșnic îndrăgostite  
  Ce caută-n luceferi iubiri din eter.  
   
  Ochii lui de-un albastru pur ca zenitul  
  Mă privesc cu-adorare așteptând glăsuiri,  
  Mă cuprind nostalgii ghemuite-n crepuscul 
  Și schițez cu sfială surâsu-n priviri.  
   
  Sunt ca un nadir rătăcit între astre  
  Luna clipește zâmbind efemer 
  Mistuită de dor zbor pe aripi albastre  
  Citesc rânduri scrise cu penițe de cer.  
   
  Mă cuprinde un înger cu iubire divină 
  Și-o baladă sublimă-mi cântă duios  
  Constelațiile toate mă poartă de mână,  
  Ducând al meu vis într-un dans grațios.
   
  Pe aripa lui îngerească mă-nălță
  În voci armonioase se-aud fericiri, 
  Eu visez despre noi și-n talaz de speranță,  
  Plutesc printre stele in cânt de viori. 
   
   
  

4 comentarii:

  1. Nu mi-as fi inchipuit vreodata ca suferinta poate fi mangaietoare............Te imbratisez Ines.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Gabi! Aripi de inger sa iti adaposteasca sufletul si visele! Te imbratisez cu drag!

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Multumesc Ada! Ingerii iubirii sa iti calauzeasca fiecare cipa! Pup!

      Ștergere