Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

joi, 9 ianuarie 2014

PÂNĂ CÂND?



 Nu-ți las amintiri, nici doruri măcar,
 Doar cântec de nai pe ape senine,    
 Prin fire de iarbă veni-voi arar
 Să-ți scutur din rai polen din stamine.
 
 Neliniști vor plânge în clopote reci,     
 Cadențe-ngânate  din frângeri de lună, 
 Prin vis risipit, de umbre să treci,                
 Arcuș nins cu mirt să-ți cânte pe strună!
 
 Mă caută în iriși de păsări năuce 
 De ceața te-adoarme în lacrimi de vânt,
 Înalță o rugă cu îngeri sub cruce,
 Când țipăt de fluturi vor geme-n cuvânt!
 
 Să fugi unde știi că nimic n-a mai fost,
 Nici ierni de mătase, nici oarbe suspine,
 Nici meri altoiți de ninsori fără rost,
 Sărac să rămâi de arderi străine!
 
 Luceferi de dor în iarna tăcerii 
 Brodează-i o clipă cu nuferi de gând,  
 Tristeți exilate-n solstițiul iubirii
 În temeri străine vor sta! Până când?
 

  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu