Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

joi, 20 februarie 2014

MINUNE SAU BLESTEM?





 Trec trenuri fără țintă, în gări fără oprire,
 Iar casa de bilete a dispărut subit,
 Nu-i cine să mai creadă, să cumpere himere                  
 Spre vise interzise, ce-ncep cu un sfârșit!
  
 Ne confundăm în ceață cu mii de călători,
 Căutându-ne bezmetici în stații și vagoane,
 Ne-ntrezărim prin lacrimi de viscol și ninsori,
 Doi clandestini haotici pe-a vieților peroane!
 
 În clopotele iernii zăpezile suspină,
 Și fiece secundă e-a timpului trădare,
 Vedenii pretutindeni, voci stinse, în surdină,
 Pulsează-n inimi taine, iubire și candoare. 
 
 Se nasc sub pleoape îngeri când doruri ne cuprind,
 Ne-alintă Carul Mare în curcubeu de flori,
 Noi veșnice iluzii spre nicăieri gonind,
 Cu rătăciri confuze în palide culori.
  
 Un paradox iubirea, licoare dulce-amară,
 Divine constelații, amnezice-nfloriri,
 Altoi de spini si crini, absint de lăcrămioară,
 Mă cauți unde nu sunt, ci-n rouă de-amintiri.

 Iubindu-mă m-alungi, când din tăceri te chem   
 Și te resping potrivnic din șoapte fără rost,
 Pastele pe nuanțe. Minune sau blestem?
 Cu câte vise frânte plătim iubirii cost?


video



video

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu