Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

vineri, 16 mai 2014

PASTEL CU LACRIMĂ DE VÂNT



 Suspină în adâncul meu doi ochi căprui fardați cu ploi.   
 Pe scări de suflet urcă umbre cu pasi stingheri și umeri goi.  
 Chiar îngerii se răzvrătesc, oftând de dor încătușați, 
 Din aripi, împletind în zare, un pod din lacrimi, resemnați.  
 
 De ce nu te-am găsit pe când flori de cireș inimresmau
 Ani inocenți de început și prin petale rătăceau, 
 Alai de fluturi nepereche pe ram de gând, din pribegie?
 Aș fi venit prin lan de maci să-ți dărui stele numai ție!  
 
 Te-aștept să-mi vindeci rest de vis, să-mi ștergi tocite agonii,
 Pastel cu lacrimă de vânt să mi-l pictezi în armonii.
 Să-nseninezi solstiții oarbe de-absențe lungi, încărunțite
 Și dor ne-nfrânt să îl dezlegi cu flori de nufăr infinite. 
  
 Te voi chema cu glas de crin, din necuprins și zbor uitat,       
 În seara ce va fi să vină să-mi spui, în șoaptă, de-ai păstrat 
 Scântei de jar din vis nestins, de-ți pasă, fiindc-aș vrea să știi
 Că pescărușii melancolici ți-au scris pe cer: -Te-aștept să vii!

2 comentarii:

  1. Frumos mai canta poezia ta la corzile sufletului meu . Minunata ! Felicitari, Ines ! A iubi, cât de frumos este să iubeşti! Doar sufletele mari pot şi ştiu să iubească. Iubirea este tandreţe infinită... Samael Aun Weor

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos mai canta poezia ta, la corzile sufletului meu. Minunata ! Felicitari, Ines ! ,A iubi, cât de frumos este să iubeşti! Doar sufletele mari pot şi ştiu să iubească. Iubirea este tandreţe infinită... Samael Aun Weor

    RăspundețiȘtergere