joi, 14 august 2014

CÂT COSTĂ UN MIRACOL?




 Într-un sat îndepărtat fără porți, fără  hotare, 
 Unde stelele se sting doar în vise fără soare,
 O năstrușnică fetiță, cu gurița ca de fragi,
 Firavă, cu ochi zglobii, gând și suflet la cei dragi
 
 Și-a adus deodat-aminte că în dulăpiorul ei 
 În trăistuța colorată are strânși niscaiva lei.
 A tot numărat bănuții, dar aceeași socoteală
 I-a ieșit la adunare. Na și ce mare scofală? 
 
 S-a-mbrăcat în mare grabă și prin nișa din portiță 
 A fugit tiptil, pe-ascuns, înspre fosta grădiniță.
 Era drumul ce ducea la aceeași farmacie 
 Unde mama cumpăra zilnic câte-o doctorie.
 
 A intrat vârtej pe ușă așteptând preț de o clipă,
 Dar văzând că farmacistul o privește doar în pripă,
 A golit agoniseala lângă casa de marcat 
 Și cu vocea răgușită temătoare-a întrebat:
 
 Văd c-aveți atâtea prafuri și sticluțe mii și mii
 Vreau să cumpăr un miracol, se găsește-n farmacii?
 Am un frate bolnăvior despre care tata spune
 Că se poate vindeca printr-o magică minune.
 
 Cu-n surâs aproape stins pe sub ochelarii groși
 Farmacistul a privit țintă-n ochii ei sticloși. 
 Amuzat de întrebare, i-a răspuns cam plictisit:
 Noi miracole nu vindem, nu e locul potrivit!
 
 Dar fetiței, fâstâcită, întristată de răspuns,
 De emoții-nțelegând că bănuții nu-s deajuns,
 Pe-obrăjorii rozalii două lacrimi mari de rouă
 I s-au scurs fără de voie, pe mânuțele-amândouă.
 
 Suspinând, printre sughițuri i-a promis să mai adune
 Câți bănuți vor trebui, dar să-i vândă o minune.
 Timp în care ea vorbea , un domn fin, înalt, frumos
 S-a apropiat încet și cu glasul blând, duios
 
 A-ntrebat aproape-n șoaptă care-i suma ce o are?
 Zece lei și cinci bănuți, fu răspunsul la-ntrebare.
 Tata n-are bani destui, iar eu vreau să îl ajut
 Frățiorul să îmi vindec, îi dau eu, fără-mprumut.
 
 Ce-ntâmplare, zise domnul cu un aer serios,
 Cât ai tu e suficient pentru-n gest așa frumos!
 Vreau acum să ne grăbim, pe părinți să-i întâlnesc,
 Să-ți cunosc și frățiorul, poate pot să-nfăptuiesc
 
 Un miracol pentru el. Uite, am uitat să-ți zic,
 Că sunt medic, sunt și tată și că mă pricep un pic
 La copii și operații, pastiluțe și minuni,
 Mici dorințe-ndeplinesc și mă țin de promisiuni.
 
 Om cu suflet inimos, doctorul l-a operat, 
 Gratuit se înțelege, iar cel mic s-a vindecat.
 Povestind după o vreme de necazul ce-au avut
 Mama s-a cam tulburat și cu suflet abătut, 
 
 Copleșită de-ntâmplare ceva și-a dorit să știe,
 Cât să fi costat minunea? Mult, puțin, o avuție?
 Îmbrăcându-și  păpușica i-a răspuns a ei fetiță:
 Zece lei și cinci bănuți și-o fărâmă de credință. 

7 comentarii:

  1. Multumesc, suflet drag, pentru aceasta pilda..Intr-adevar, dragostea si credinta sunt, poate, cele mai importante..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Miracolele exista, trebuie doar sa credem in ele, desigur ca ele se realizeaza prin oameni trimisi de Dumnezeu. Multumesc Gabi, pup!

      Ștergere
  2. Pretuire pentru versul tau draga prietena!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasă poveste în versuri. Ești minunată Ines!
    Ai reușit o minune.Sincere felicitări !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos, Vasile! Binecuvantari celeste tie si casei tale!

      Ștergere