Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

marți, 2 septembrie 2014

PRIMĂVARĂ-N TOAMNĂ




 Vin toamnele iubire, în dans de menuet,
 Cu lacrimi de crăițe, parfum de crizanteme,
 Frunziș de acuarele pe cerul violet 
 Perechi de rândunele pictează-n zbor, poeme,
 
 De-aducere aminte din veri care destramă
 Vrăjita simfonie a macilor plăpânzi.
 Îți locuiesc în suflet, iar dorul meu te cheamă
 Cu fluturi inocenți de dragoste flămânzi.
 
 Cât de naivă-i toamna, cu ploi  ar vrea să spele
 Și pulbere de lună iubirea de blesteme.
 Cum ar putea ea oare, căci dorurile mele 
 Le-au zăvorât ursite cu lacăte de vreme. 
 
 Nu simți melancolia clipitelor ce-aleargă, 
 Cum zile-ntregi și nopți se termină cu tine?   
 Blânzi greieri se îndură o lacrimă să-mi șteargă
 Cântând pe geana ierbii cu-arcușul de suspine. 
 
 Și te trăiesc bolnavă cu sufletul pe jar,
 Arzând dorințe vii în sfeșnice de taină, 
 Egretele sărută un anotimp fugar,
 Tu-mi vei rămâne-un mac de primăvară-n toamnă.

2 comentarii:

  1. Emotionante versuri..Sunt scrise pentru mine, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Gabi! Pentru toti cei care iubesc si sunt atinsi de magia dragostei!

    RăspundețiȘtergere