Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

sâmbătă, 27 septembrie 2014

SUB ARC DE CLIPE MUTE




 De toamna-ți este fadă și se încruntă norii
 Prin ploaie de perdele cu ochi cețoși de sare, 
 Suspinele bat toaca inlăcrimându-ți zorii
 Și dorul sângerează în beznă de-așteptare,
 
 Sub arc de clipe mute să-ngenunchezi tăcut,
 Scrisori când răsfoiești, schițând un zâmbet trist,
 Zăvor să pui pe suflet și ultimul sărut
 Îngroapă-l în cenușă, nu-ți sunt și nu exist!
 
 Îți plec din vis tiptil așa cum am venit, 
 Miresme n-au să-ți lase nici macii stacojii,
 De fluturi se vor zbate în gândul ostenit
 Strivește-i sau alungă-i, eu nu voi reveni!
 
 De umbre fără vină vor adia din mine, 
 Învață să le-ngheți în iernile tăcerii! 
 Ce sens ar mai avea să ațipească-n în tine? 
 Crini de-amintiri îneacă-i în apele uitării!
 
 De-n agonii lăstunii, cu glas sfâșietor 
 Te vor striga prin maci cu dor necontenit,
 Le iartă rătăcirea și zbor întâmplător,
 Sunt amăgiri, iluzii și resturi din sfârșit.  


                        video

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu