Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 29 iunie 2015

VIS RĂNIT





 Când vor părea că fi-vor sub lespezi îngropate     
 Rest de-amintiri, peroane, punți de uitări răpuse,
 Frânturi de umbre terne, s-or ridica în coate
 Și-n ochi îți vor săpa râu de-ntrebări nespuse. 
 
 Din teamă, nepăsare sau poate chiar din vină, 
 Vei implora ninsori pizmașe peste gânduri, 
 Dar ne-nțeles vor crește printre țăruși și tină,
 Cruci vii plimbându-și dorul, pe umeri, printre ziduri.
 
 Târziu, după negări și amânări deșarte,
 Când nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri,
 Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte,
 Prezumțiilor caută-vei zadarnice răspunsuri.
 
 Arar, câte un înger, cuprins de remușcare,
 Fraternizează-n taină cu vise răstignite,        
 Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare,
 Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite.          
 
 Troițe de lavandă mai fumegă mocnit,
 Iar visul evadează din chingă, spre lumină,
 Serafi se-mbrăca-n doliu, crezând că a pierit,

 Dar el se-nălță lin, cu ochi scăldați în smirnă.


video


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu