Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

vineri, 4 noiembrie 2016

DEZMINȚIRE





 Frunze în cadril despetesc culori,
 Norii ghemuiți se declară-nvinși,
 În bătăi de inimi clipele măsori,
 Cresc vlăstari setoși de iubire-ncinși.   
 
 În beții de-ambrozii trece lin pe vârfuri           
 Poticnit de brumă, în sevraj, un vis, 
 Grâul copt se-nclină în dezmierd de naiuri,
 Felinare sparte magic s-au aprins.
 
 Degete de ceață țes pe flori dantele,
 Timpul călător anotimpuri schimbă,
 Numai ochii noștri, doldora de stele,
 Tainic ne vorbesc în aceeași limbă. 
 
 În nevroza toamnei, ploaia să nu doară,
 Umbra ne-o purtăm unul celuilalt,
 Azima iubirii o-mpărțim spre seară,
 Când se frânge luna-n pulberi de cobalt.

 Guler de-anemone poartă melcii-n munți,
 Iar dacă de greieri codru-i jefuit,    
 Tu la claviatura inimii îmi cânți, 
 Cum că toamna-i tristă este doar un mit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu