URARE

CLIPELE DEVIN REGINE

 Din a cerului splendoare, locuit de Cel divin,

 Trandafiri albi de zăpadă, ninge ochi aquamarin.

 Se aude cum respiră-n taina stelei veșnicia,

 Renii tulbură omătul, viscolindu-mi nostalgia.

 

 În lumina născătoare de un alb imaculat,

 Îmbrăcată în turquaz de un fluture-mpărat,

 Mă visez copil în casa decorată cu icoane,      

 Pe-un covor de turtă dulce, lângă bradul cu saloane.  

 

 Țurțuri colorați de lună mi-au pictat în glastră flori,

 Prăjiturile-s pudrate cu migdale de ninsori,

 Sărut tâmpla grizonată a bunicilor mei dragi,

 Moș Crăciun împarte daruri din bogații lui desagi:

 

 Covrigei din zahăr ars, ciocolată, marzipan,

 Glazurate nuci și mere, soldăței din pandișpan

 Și pe serpentina iernii, dantelați, strălucitori,      

 Urcă-n Carul Mic luceferi, în veșmânt de sărbători.  

 

 Clipele devin regine când colindele răsună,

 Iar în templele de jad îngerii-aduc Vestea bună.

 Clinchete de clopoței însoțesc dumnezeirea,

 Prunc născut pe-altar de jertfă, aducând prin har iubirea.  

 

 Trec de porți cu promoroacă și vitralii străvezii,

 Beau nectar de scorțișoară  ațipită-n frenezii     

 Și pe-un zurgălău de vânt zbor în sania bucuriei

 Înspre Țara de cristal, zodia copilăriei.                          

URC TREPTE

 Miroase-a rai și cer, îmi ning în suflet stele     

 Și-n albul absolut vin îngerii să spele

 Albastre anotimpuri furate tuturora       

 De cea mai nefirească, neliniștită oră.

 Ne-adună și ne scad mulțimea de cuvinte 

 În piesa fără nume, călcând pe cele sfinte.

 Un cântec mă separă de-atâtea dezacorduri,

 De note fals cântate pe portativ de cioburi. 

 Cuvânt divin și sfânt mi-a mângâiat arsura,

 Iar gustul de-anghinare l-a îndulcit prescura.

 Să mă salvez de-otrăvuri, de tot ce nu eram, 

 Neîntinate flori, purtate talisman, 

 

 Le-am strâns din primăveri, pentru-a rămâne-ntreagă.

 Nici coasa-nveninată, ce-a secerat în grabă, 

 Nici curcubeul meu sub tălpi de lupi strivit,

 Nici fluturii iubirii, nimic nu mi-a murit.

 

 Am iscălit cu aripi, rănite de ninsoare

 Pe frunze care astăzi cer dreptul la uitare.

 Păienjeniș profan și pâcla de pelin  

 A spulberat-o vântul cu adieri de crin.  

 

 M-am vindecat de humă,de tot ce-am irosit,

 În suflet, mirt jertfit din nou a înflorit, 

 Brumate desfrunziri se iartă prin iubire,   

 Urc trepte-nzăpezite, spre-a Ta dumnezeire!

FII JERTFĂ DE IUBIRE!

Cu toată smerenia și blândețea, cu îndelunga răbdare, îngăduiți-va unii pe alții în dragoste! Efeseni 4:2

 De când îl știu, de-o viață, același zâmbet poartă

 Și-n suflet dor nestins de vis din Empireu,

 Când zile inodore nonsensuri cern pe hartă

 Chiar de văpăi l-ar arde, se-ncrede-n Dumnezeu. 

 

 În cețuri de neliniști se-mbracă cu răbdare,

 Purtând ca nestemată culoare-n efemer, 

 El nu cunoaște-nfrângeri, nici gând de resemnare,

 De-n ochii lui privești, vezi crini sfințiți de cer.

 

 Privește înspre cruce când țese neiubirea  

 Cu pâcla ei amară corăbii de-ntristare,

 E neclitit pe cale, adună fericirea

 Fărâmă cu fărâmă din razele de soare.

 

 Mulțimea clevetește la nevăzute porți

 C-ascunde ca pe-o taină secretul fericirii.

 Cât de săraci sunt unii, plătit-a pentru toți  

 Chiar Dumnezeu tributul, pe Golgota, iubirii.

 Nu te lăsa răpus de-ngrijorari de-o clipă

 Sau sufletu-i strivit de talpa vreunui “prieten”,

 Ci exersează zborul pe-a timpului aripă,

 Fii jertfă de iubire în anotimp peren!

 

 De bisturiul lumii incizii-ți face,-arsuri 

 Și viața ți-o disecă în sute de fragmente,

 Ei sunt slujbașii beznei, halucinantei uri, 

 Fii mut și surd la toate, ignoră-i totalmente! 

 

 De lupi infometați te-au sfârtecat și sângeri

 Sau lanțuri de prigoană te-au prins în a lor zale,

 Înalț-o rugăciune, alai întreg de îngeri

 Îți va trimite Domnul din spații siderale!

 

 Păstrează-ți pacea sfântă, El spulbera-va norii,

 Al sufletului zbucium tot El ți-l primenește,

 Pe brațe te va duce, înseninându-ți zorii,

 În dar, le dă iertarea, iubind dumnezeiește!

 

 Iar scutul tău secret să fie-ntotdeauna

 Smerita rugăciune și-un zâmbet nelipsit,      

 Să știe-ntreagă lume că porți a Lui cunună,

 Ești fiul Celui veșnic, fii demn pân’ la sfârșit!  

LA MULȚI ANI!

 De ziua ta-ți dorim cu drag 

 Să-ți cânte-n suflet cor ceresc,

 Să-nalți al biruinței steag,

 Rod bun să fi, dumnezeiesc!

 

 Să porți blândețea drept veșmânt,

 Iubirea să îți fie far, 

 Cinstită- n faptă și cuvânt,     

 Să-ți fie gândul plin de har!

 

 Tot ce-ți propui să-nfăptuiești,

 Să nu faci niciun compromis,     

 Să-ți fie viața ca-n povești,

 Fiece zi să-ți fie vis!

 

 Puternică rămâi mereu, 

 Statornică în tot ce spui,

 Să ai credință-n Dumnezeu,

 Datoare nu fii nimănui!

 

 Să ai belșug de sănătate,

 Soare-n priviri și fericire,

 Lumină fii și plinătate,

 Iar tot ce faci, fă din iubire! 

 Păstrează-ți sufletul curat

 Și zâmbete să-mparți mereu,

 Ești darul nostru minunat,

 Să te-ocrotească Dumnezeu! 

 

 Să-ți cânte stelele duios 

 Mulți ani, mulți ani, să fii iubită!

 Zbor lin să ai și luminos, 
 Noi te iubim, fii fericită!  

                     

DESTIN PURTAT DE ÎNGERI

 În balansoar de stele țesut din vis de-argint

 Se logodesc dorințe în nopți de sânzâiene,

 Iubirea arde doruri în clipe de alint,

 Duios sărută perla ivită între gene. 

 

 Din jumătăți de suflet se nasc eternități,

 Pe trup pictează fluturi troițe de candoare,

 Cămăși de cer ne-mbrăca-n vrăjite dimineți,

 Se întețesc emoții în dulce dezmierdare. 

 

 Serafi sfințesc iubirea cu mir din paradis,

 Ne-adăpostesc de brume, nevinovate temeri,

 Ne închinăm în inimi și-n legământ promis

 Ne poartă îngeri tandri destinul pe-ai lor umeri. 

MIRAJ PE TÂMPLA LUNII

 Se-apleacă-n rugăciune castani îmbrățișați,

 Doinesc pe boltă aștri cu ochii de mătase, 

 Au coborât din rai luceferi împărați,

 Cercei de chihlimbar din frunze toamna coase.

 

 Surâzi la mine-n suflet, mă năpădesc culori,

 Suav mă regăsești în palma unei stele, 

 În fiecare noapte cern îngerii ninsori,

 De fluturi ce pe aripi duc carul vieții mele.

 

 Cu brațe de lumină mă-mbrățișezi fierbinte, 

 Nu-i anotimp să știe iubirea s-o picteze,

 Nici zile-n calendar să nu ne țină minte,

 Ești șoapta-n care nuferi fac cerul să vibreze.

 

 O viață nu mi-ajunge să picur din condei

 Splendorile ce-n iris cu zâmbete-ngerești,

 Pe rând le-ai descântat cu-ambrozie de zei, 

 Nici clipele perechi ce-mi spun că mă iubești.

 

 Stăpân peste-al meu suflet, atât cât mai e timp,

 Păstrează-mă-n castele de vise sidefii, 

 Binecuvântă taina gravată de-anotimp,

 Miraj pe tâmpla lunii să fim în veșnicii.  

MULȚUMESC DOAMNE!

Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! Ieremia 13:3

 Doamne vreau să-ți mulțumesc

 Pentru harul ce-l primesc 

 Zi de zi din mâna Ta 

 Cât trăiesc te voi lăuda.

 

 Îngeri vii mi-ai pus în piept

 Să îndur ce nu e drept, 

 Ai chemat din înălțime

 Toți străjerii tăi de bine.

 

 Când armatele ocării

 Au sădit spinii trădării,

 Ca pecete-ai pus răbdare

 Să stau drept în întristare.

 

 Cu iubire m-ai smerit

 Când cei răi m-au umilit,

 Cu blândețe m-ai atins, 
 Far de dragostea-i aprins.
    

 Mi-ai spus : Nu te părăsesc,

 Lupi în haită de răcnesc!

 Ai curaj, nu dispera,

 Calea-ngustă este grea!

 N-ai lăsat să fiu înfrântă,

 Ai pus pace-n mine, sfântă,

 Iar în ceasul de-ncercare
 Mi-ai fost sprijin și-alinare.

 Mi-ai testat prin foc credința
 Și mi-ai dat și biruința.

 La vrăjmași le-am dat iertare

 Pentru ei cer indurare.

 Voi rămâne neclintită,

 Știind cât sunt de prețuită,

 Tu-mi dai har și-mi dai putere,

 Mi-ești balsam și mângâiere.

 

 M-ai sfințit cu nestemate

 Credincios îți sunt în toate,

 Să pot străluci frumos

 Și în ceru-ți glorios.

 

 Îți aduc azi mulțumire

 Pentru marea Ta iubire,

 Tu ești adăpostul meu,
 Slavă-ți dau, ești Dumnezeu!

 

DESTINAȚI IUBIRII

 Rafale de vânt cald alintă-n geam perdele,       

 Toamna dă din umeri și-și scutură culoarea,

 În ceștile cu ceai presară îngeri stele,         

 Pe-a nopților revere adie lin candoarea.   

 

 Aproape ațipită pe brațul tău devin 

 Ce n-am fost nimănui și nu voi fi vreodată,

 Poem scris cu absint din cupele de crin, 

 De tine recitat, cu dragoste curată.       

 

 Aud cum mă respiri, sărutul mă înalță,

 În suflet cântă fluturi, lumina mă inundă,

 Neliniștea se curmă, risipa mă descalță, 

 Cireșii cern tandrețe, secundă de secundă.

 

 Cad retezate umbre, oftează neculese

 Petale rătăcite-n albumele visării,

 Un caligraf rescrie dorințe-aproape șterse,

 Egretele iubirii se-ntorc pe valul mării.

 

 De-o pasăre văpaie privirea e-ncărcată,

 Plutesc în aer iriși, iar dorul mi-e intens,

 Când tu te dărui mie de toate-s vindecată,

 Iubire curcubeu, dai vieții mele sens.

NU-I TIMP DE-AMINTIRI

 Se leagănă frunze-n văzduhul tomnatic 

 Sub nori de mătase în burg obosit,

 Străine chemări cu trupul lunatic

 Mă strigă pe nume cu glas istovit.

 

 Fluturi de ploaie sărută ferestre,

 Cad lacrimi de brumă cu gustul sălciu,

 Stele de mână mor frânte pe creste,    

 Luna se zbate pe cer plumburiu.

 

 Apus este-n toate, iar mâine-i târziu,

 Zăpezi au să vină să-ngroape ce-a fost,

 Vindecă-ți gândul, eu n-am să te știu, 

 Desculț va pleca și vis fără rost.

 

 Nu-mi ești, nu mă dori, te simt un străin,

 Din restul rămas, nimic nu există,

 Un înger salvat din vis clandestin

 M-a luat sub aripă din toamnă ta tristă.

 

 Nu-i timp de-amintiri, cocorii-s grăbiți, 

 Suflet încuie-ți cu cheia tăcerii,  

 Macii iubirii de doruri treziți 

 Strivește-i pe rând sub talpa uitării!

ULTIMUL OCHI DE DOR

 Floarea soarelui și-ascunde chip sub bor de pălărie,      

 Unduindu-și mlădios trup prin maci și spic de grâu, 

 Clipele se frâng pe coama răzvrătită, brumărie

 A căluțului ce-n goană spintecă al apei râu. 

 

 Fluturi și-oglindesc în lacuri aripile obosite,

 Buburuza ațipește pe-o brândușă ca-n povești,

 Printre lacrimi care spală anotimpuri logodite

 Cu beții de zile-apuse în solstiții fără vești. 

 

 Tolăniți pe-o crizantemă cu arcuș de brumă crudă

 Își alină întomnarea greieri poticniți de bocet, 

 Cețuri pun iubirii vamă, cu gust fad de aguridă, 

 Îngropând puntea tristeții, lăsând scrumul amanet.

 

 Viscolele-nstrăinării au cernut iubiri pierdute,

 Mutând visele pe harta timpului fără mosor,

 Parfum dulce de gutuie vindecă de ploi regrete,

 Iar pe vârfuri pleacă umbra ultimului ochi de dor.

 

 Nicio zi din calendare nu ne va mai ține minte,

 Ne vor îmbrăca apusuri în desperecheate frunze,

 Resemnați vor sta-ntre noi pe un țărm de necuvinte  

 Corăbieri plimbând în barcă amintirile confuze. 

DE TOAMNĂ MĂ DEZIC

  

 Trag storul peste gânduri, lipesc fruntea de geam,

 Se-aude  foșnet surd de frunze pe cărare,

 Cu ochi livizi de ceară, alunecând pe ram, 

 Își plimbă luna raza înseninând hotare.

 

 Cad stropi mărunți și deși, se-adeverește-un zvon    

 Că-și scutură penelul toți pictorii cerești, 

 Fardând cu tente brune  al gărilor peron

 Și vara-și ia-n bagaje vrăjitele povești. 

 

 Prefață scriu iubirii pentru o altă vară, 

 Șterg și adaug iluzii cu gust de elixir, 

 Înlăcrimez penița-n absint din călimară, 

 Neliniști răstignesc pe aripi de nadir.

 

 Și-a pus amprenta toamna și norii-și fac de cap,

 Sub felinare stinse se zgribulesc nagâții,

 Doar amintirea-i trează și clipele la trap

 Gonesc în vechi trăsuri pe serpentina nopții.

 

 De toamnă mă dezic, n-am s-o primesc chiriașă, 

 În tolba-i sângerează sărut stins prea curând,

 Osândă-ți las dorința, solstițiu fără șansă,

 Iubiri covalescente, stafii de dor, în gând.