ÎN LACRIMI DE LAVANDĂ

 Cât mă alungi din vise

 Și cât ți-apropii pasul                             

 De clipe interzise

 Ce-au rătăcit făgașul?                            

 

 Pe vârfuri se strecoară

 Un dor abia născut,

 Simți cum încep să doară

 Atingeri de-nceput?

 La fiece răscruce

 Clipește-un licurici,

 Închipuiri năuce

 Se zbat în chingi de frici

 

 Și nu-nțeleg, o șoaptă

 Venită-nspre chemare,

 Cum poate aprinde-n noapte

 Un foc, în turn de sare?

 

 Cuvinte spui, le-adun,

 Le șterg, le-aud în somn,

 Potrivnic mă supun,

 În spini de vânt adorm.

 

 Te mistui, n-avem țărmuri,

 Înăbușim dorințe,      

 Himere-n cuib de fumuri

 Fac stranii alianțe.

 

 Vlăstari de dor, firavi,

 Se cațără-n priviri,

 Fluturi cu ochi suavi

 Trec punți de-mpotriviri.   

 Sărut stea de lumină,

 Alean din suflet neg,    

 Îneacă orice vină,

 Te locuiesc întreg!

 

 Iubiri nevinovate

 În lațuri de osândă,
 Doinesc necenzurate
 În lacrimi de lavandă. 

PREGĂTIRI DE CĂLĂTORIE

 Tumbe, chiot, bucurie,

 Plec mâine-n călătorie,

 Rucsăcelu-i burdușit

 Că aproape-a nădușit.

 

 Mi-aș dori o înghețată,

 Însă buna-i agitată,

 N-are timp nici de nepoți,

 Parcă-i un robot pe roți.

 

 Ochii limpezi și albaștri

 Și-i rotește ca doi aștri,

 Cataplasme,beteșuguri,

 Reumatism, dureri și junghiuri

 

 Le-a uitat visând la mare,

 Apă, scoici, valuri și soare.

 Hotărât să-i fac surpriză,

 M-am ascuns într-o valiză.

 

 Ea deretică în vervă,

 Lipsa mea nici n-o observă.   

 Prea e liniște, îi pare 

 Și mă strigă-n gura mare. 

 

 Eu tac mâlc, nimic nu zic,

 O las să se-oftice-un pic,

 Bate ea apa în piuă, 

 Dar de-o face pân’la ziuă?

 

 Deschid încetuc capacul

 Și-i zăresc o clipă capul, 

 Râd nătâng ca un nebun,

 Ce-aș putea acum să-i spun?

 

 Tremură din toți rărunchii,

 O cam lasă și genunchii,

 Îi răspund, dar țin’-te bine,

 Va fi vai și-amar de mine.

 Scutură o nuielușă,

 O zbughesc, hăt, după ușă.

 Milă mi-e c-o necăjesc,

 Mă și tem, o și iubesc.

 

 Știe că sunt șugubăț,

 Dar să-mi pună pielea-n băț,

 Nu prea cred să fie-n stare,

 Cum să plec vărgat la mare? 

 

 Buni, hai să ne-mpăcăm,

 Am vrut doar să ne jucăm,

 Uite-mi cumperi înghețată 

 Sau măcar o ciocolată! 

 Până vom pleca, promit, 

 Stau cuminte, neclintit!

 Galeș mă privește-n ochi,

 Să nu-ți fie de deochi! 

 Cu privirea în tavan

 Am în minte un alt plan,

 Din fir scămoșat de ață,

 Când adoarme-i pun mustață, 

 

 Iar din smoc de vată albă

 Îi lipesc bunului bărbă.

 Sunt ghem năzdrăvan de om,

 Șotii fac doar când nu dorm.

 

 Buni, nu mai fi mâhnită,

 Mâine te fac fericită!

 Nu ghicești! Altă surpriză,

 De n-ar mieuna-n valiză….

VIS RĂNIT

 Când vor părea că fi-vor sub lespezi îngropate     

 Rest de-amintiri, peroane, punți de uitări răpuse,

 Frânturi de umbre terne, s-or ridica în coate

 Și-n ochi îți vor săpa râu de-ntrebări nespuse. 

 

 Din teamă, nepăsare sau poate chiar din vină, 

 Vei implora ninsori pizmașe peste gânduri, 

 Dar ne-nțeles vor crește printre țăruși și tină,

 Cruci vii plimbându-și dorul, pe umeri, printre ziduri.

 

 Târziu, după negări și amânări deșarte,

 Când nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri,

 Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte,

 Prezumțiilor caută-vei zadarnice răspunsuri.

 

 Arar, câte un înger, cuprins de remușcare,

 Fraternizează-n taină cu vise răstignite,        

 Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare,

 Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite.          

 

 Troițe de lavandă mai fumegă mocnit,

 Iar visul evadează din chingă, spre lumină,
 Serafi se-mbrăca-n doliu, crezând că a pierit,
 Dar el se-nălță lin, cu ochi scăldați în smirnă.

AVENTURI DIN VACANȚĂ

 Ursuleți, căței, pisoi,

 Fluturi, greieri, pițigoi,

 I-am chemat cu mic, cu mare,

 Să serbăm vacanța mare.

 

 Nu oriunde, ci-n desiș,

 La răcoare-n aluniș.

 Acum pot uita de școală

 Și de pete de cerneală.

 

 Le-am trimis printr-un pitic,

 Invitații într-un plic.

 Și-a și prins Miaunu fundiță

 Bucuros, dă din codiță.

 

 Primul vrea să fie-n toate,

 E artist, așa socoate.

 Prietenii spun că-i spion,

 Habar n-au, e campion.

 

 Deși mic, un ghem de blană,

 De nimic nu-i este teamă,

 Face tumbe, miaună, saltă,

 Unde-i iarba mai înaltă.

 

 Veverițe jucăușe

 Stau ascunse-n corcodușe,

 Buburuze pistruiate

 Râd ghiduș pe înfundate,

 

 De un șoricel cam șui

 Ce-a căzut dintr-un gutui.

 Clevetesc printre urzici

 Mușuroaie de furnici.

 

 Mișună printre bureți

 Un arici plin de scaieți,

 Cățărat pe-un brusture

 Se alint-un future.

 

 Dintr-un rest galben de pai

 Și-a făcut greierele nai,

 Numai viespea stă la pândă

 Fiindcă tare e flămândă.

 Iepurele mai fricos

 Stă-n frunziș de chiparos,

 Ochii însă și-i dilată,

 Că-i miroase a salată

 

 Sus, în rână, pe-o căpiță,

 Doarme dus măgarul Riță.

 Și-a pierdut puțin din vlagă

 Cărând bufnițe-n desagă.

 

 Ce mai forfotă-n trifoi,

 E distracția în toi.

 Merg să strâng câteva mure

 Și frăguțe de pădure.

 

 Dup-atâta zbenguială

 N-am chef de vreo chelfăneală,

 Le cam chiorăie burtica,

 Mi-a spus Lari, turturica.

 

 Niște broaște-or fi-nghițit

 Că ea nu s-a dumirit.

 Cască larg ochii cu toții, 

 Că-nlemnesc până și hoții.

 Cad ca secerați pe coate,

 Fiindc-adie-a pere coapte.

 Râde-n hohote și luna,

 Sst..! Cred că mă strigă buna. 

VIAȚĂ DE CĂȚEL

 S-a rupt cerul parcă-n două,

 Norii negrii au turbat,

 Tună, fulgeră și plouă,

 Tremur tot și-s întristat.

 

 M-a uitat vecina-n stradă,

 Credincios, am stat cuminte,

 N-am vrut să fac vreo bravadă,

 Sper să-și mai aduc-aminte 

 

 Locu-n care m-a lăsat.

 De-așteptare-s vlăguit,

 Dar am sufletu-mpăcat,

 Par prostuț? Nu-s dumirit!

 De-aș pleca, m-aș rătăci,

 Sunt micuț și mi-este frică,

 Fără noim-aș hoinări.

 Plimbăreață, o furnică,

 

 Alintată, șugubeața,

 Pe botic mi s-a urcat,  

 Piciorușele-i ca ața 

 Ne-ncetat m-au gâdilat.

 

 Ciudă mi-e pe răsfățată,

 Nici nu pot să o gonesc,

 Am lăbuța înghețată,

 Mi-e și milă c-o rănesc.

 

 Vântu-mi dă și el de furcă

 Și îmi clănțăne și dinții,

 Semăn cu un pui de curcă, 

 Dacă mi-ar trăi parinții…

 

 În vitrină m-am privit,

 Am blănița ca un miel,

 Ciuciulete- s, zgribulit,

 Aspră-i viața de cățel.

 

 Zâmbete de curcubeu     

 A-nceput cerul să-mpartă,

 Sunt flâmand, mi-e tare greu,

 De-aș avea măcar consoartă,

 

 S-am și eu un suflețel

 Și la bine și la rău,

 De nu-l voi găsi defel,

 N-ai dori  să fiu al tău?  

NERĂBDARE

 Cât de-nsetată-s de vacanța mare,

 Să cânt, s-alerg și de nimic să-mi pese,

 Să ațipesc în câmp, cu luna la picioare 

 Și stele pe rochiță flori de opal să-mi țese.

 

 Căpșorul să îl țin în poalele bunicii,

 Să-mi povestească vrute și nevrute,

 Fundițe de lumină s-aprindă licuricii,

 Petale de cireș să-mi ningă lin pe frunte.

 

 Să beau din căni de lut sirop de brad și fragi,

 Să-mi cânte vrăbiuțe cu glas fără pereche,

 Poneiul să îl mângâi și-animăluțe dragi,

 Iar bunu să-mi agațe cireșe la ureche.

 

 Să-ncalec pe răcoare câte-un murg

 Și zmeie să înalț din cârpă colorată,

 Cu sâmburi de caise să joc înspre amurg

 Șotron, iar cel ce pierde să-mpartă ciocolată.

 

 Răbdare nu mai am, am burdușit gentuța,

 Dar ce fac cu Labuș? Puțin sunt întristată,

 Las’că-l înghesui eu cumva, într-o plăsuță,

 Mi-e drag, merg să-l răsfăț cu-n strop de înghețată!

CU VISUL ÎN BERNĂ

 Nostalgici pescăruși au împânzit corăbii, 

 Sirenele culeg stele căzute-n mare,      

 Cu aripi creionează cercuri de inimi vrăbii,

 Îngeri scăpați din lanțuri întind brațe de sare.

 

 Algele poartă-n plete ecouri care mint, 

 Trec inorogi de apă pe valuri marmorate,

 Ambrozice-amintiri, aproape că dezmint, 

 Dor strâns în ghem de stihuri, închise într-o carte.

 

 Naufragiate gânduri se-ntorc din nou la țărm,

 Nu recunosc pe nimeni, pesemne i-am uitat, 

 Buimaci se zbat profanii în cușcă de vacarm,  

 Furtuna de nisip i-a măturat treptat.

  

 Defrișatori de vise, cu ochi de ceruri goi,  

 Au secerat hulpav și fără de regrete,

 În bernă trec cu visul, ca fumul de convoi, 

 Și-n suflet Dumnezeu îmi crește margarete.

MIAUNU

 Miaunu, vezi cât e de bine

 Să stai cumințel cu mine?

 Ziua cât este de lungă,

 Ție tot n-o să-ți ajungă

 

 Să-i alergi pe șoricei,

 Ți-este-așa de drag de ei?

 Ce-ai cu bobocii de rațe,

 Nu poți fără boroboațe?

 

 Ghemul bunei l-ai furat

 Și pe tot l-ai scămoșat,

 Te-ai urcat sus pe măsuță

 Ți-ai întins ușor lăbuța

 

 Și-ai tras bolul cu lăptic,

 Cum să nu te cert un pic?

 E frumos să scotocești

 Tolba bunului cu pești?

 

 Că de-abia ce a sosit, 

 Și tu deja l-ai simțit.

 Eu așa un pofticios,

 Nici c-am întâlnit, serios!

 

 Nu mă mai privi mieros,

 Crezi că nu văd? Ești frumos,

 Dar un răsfățat, tu știi,

 Pus pe șotii și prostii!

 Ierii, fiindca te-ai supărat,
 M-ai mușcat și zgâriat.

 De gheruțele mai scoți,

 O să dormi câteva nopți,

 

 Încuiat în pivniță,

 Fără lapte și cărniță! 

 Picotești, nu-ți prea convine,

 Nu fii șmecher, c-auzi bine!

 

 Dacă nu știi românește,

 Voi vorbi pe pisicește.

 Vino să te strâng la piept

 Motănelul meu deștept!

 

 Mâine am trei anișori,

 Vom sărbători în zori,

 Primesc tort și-am să-ți aduc,

 Să nu mă bagi în bucluc,

 

 Să fii haplea, să te sui

 În brațele nu știu cui,

 Măcar mâine dă dovadă
 Că ești pisicuț de treabă!