Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

miercuri, 14 martie 2012

RETORICĂ IUBIRE



 

 Te-am zămislit din pulberi de stea și resemnare,
 Din vise nevisate țesute din dorință,  
 Ai fost o pribegire, iluzie-n splendoare,
 O crinolină albă în zbor de neputință.
 
 Te-am scris doar cu penița de-argint a amintirii  
 Pe file aurite, magnolie din trecut,  
 Ți-am deslușit solstițiul timid al regăsirii,
 În care eu naivă cu dor te-aș mai fi vrut.
 
 Te-am sărutat cu vara miresmei de-altădată,
 O scurtă agonie de fluture-ntristat    
 Și ți-am cules iubirea din restriștea polară,
 În care tu în ghețuri zăceai  încorsetat.  
 
 Am navigat pe ape albastre fără maluri,
 Într-o gondolă plină de zbucium și păcat,
 Eu am rămas străină îngândurată-n valuri,
 Tu-n alt talaz de vise banale-ai ancorat.
 
 Retorică iubire în tainică poveste,
 Ce-a mai rămas din toate câte puteau a fi?
 Cocorii-ți cresc absența și-ți dau acum de veste,
 Că voi pleca-n luceferi când tu nici nu vei știi. 
  
 
 
 
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu