Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

joi, 8 martie 2012

TE ÎNTREB




 În taina regăsită de amintiri duioase
 Eu am pictat iubirea în lacrimă de crin,     
 Am vrut să-ți fiu un înger cu aripi de mătase, 
 Te-ntreb cu nostalgie, a fost sau nu divin?
 
 Pe cerul  vieții tale am scris cu ametiste,  
 În  flori de nuferi  tandri  te-am alintat puțin,
 Ți-am sărutat tristețea din genele albastre,
 Te-ntreb cu nostalgie, a fost sau nu divin?
 
 În  plin deșert de suflet  am fost ca o fântână,
 Cu  râuri de iubire ți-am șters  amar, suspin, 
 Din vise nenuntite  am croșetat cunună
 Te-ntreb cu nostalgie, a fost sau nu divin?
 
 Din mugurii tristeții ce i-am cules din suflet
 Eu am gravat safire pe-a cerului destin,
 Regrete  dezlânate  le-am prefăcut în  zâmbet,
 Te-ntreb cu nostalgie, a fost sau nu divin?
 
 Dar blestemat hazardul te-a spulberat în vânturi
 Și-acum în iarna vieții din nou ești peregrin,
 Ai rătăcit iubirea la margine de gânduri,
 Te-ntreb azi cu tristețe, mai poate fi divin?
 
 Tu taci precum o scoică ascunsă în nisipuri,
 Eu vise ne-mplinite în  lacrimi împletesc,
 Mă cauți în ciob de vreme, ești  mistuit de doruri,
 Azi mă prefac că nu știu și nici nu-mi amintesc!



 
 
video

  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu