Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

duminică, 24 iunie 2012

ÎN CARE VIAŢA? – INES POPA


     

Priveşte iubite spre cerul cu stele 
Tandreţea din ochi 
îţi surâde stângaci, 
Din lacrimi de dor 
ţi-am făcut iar mărgele, 
Mi-e dor cu iubire din nou 
 -mbraci.
 
De ochii te 
mint şi îţi spun  nu-mi pasă, 
În mine trăieşti şi în versul meu frânt 
Urci treptele serii 
şi-n zarea umbroasă 
Ce-am fost, ce rămâne, doar vise 
în vânt. 

Străine 
sunt toate ,mi-e arderea pustie, 
Secundele ucise-n refren 
parcă tac, 
Departe de 
tine doar noaptea mai ştie, 
Ce-oprelişti,nelinişti 
 trec în alt veac. 

Mi-e iarăşi imposibil 
şi chiar de m-am ascuns 
În nefireşti deşerturi de clipe fără tine, 
-ntorc în nepătrunsul tău timp şi-aştept răspuns 
În care viaţa cerul ne va uni-n destine? 


2 comentarii:

  1. Citind poiezia ta mi-au navalit in urechi baladele lui Clayderman , o vad pe Lorelei linga cascada Rinului si simt mirosul de garofita de munte de sub Piatra Craiului . A fost un privilegiu si-o bucurie sa te descopar .

    RăspundețiȘtergere