Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

duminică, 4 noiembrie 2012

BOLNAVĂ DE IUBIRE




 Sunt mai sărac de tine cu fiecare iarnă, 
 Ghețarii mă îngroapă în lacrimă de ger,  
 Bolnavă de iubire, port dorul într-o rană,     
 Te chem printre vitralii cu sufletul stingher.   
 
 Tornade sângerânde îmi sapă disperarea,    
 Albatroși lunateci sufletu-și hrănesc,
 Zâne-n crinoline-și scutură ninsoarea,
 Strigăt de iubire, veșnic te iubesc.
 
 Cremene mi-e viața, îmi colindă crinii,
 Greierii speranței plâng a-ngropăciune,
 Printre albi mesteceni se aud vecernii,
 Sculptori enigmatici nasc deșertăciune.
 
 Un sărut mi-ar stinge setea de iubire
 Dacă troienite temeri ai  învinge,           
 Stele în buchete strânse-n amintire
 S-ar preface-n iriși dacă m-ai atinge.    
 
 Copleșit de focul clipei interzise,
 Mă îmbrac cu tine, veșnică povară,
 Tu-mi ești epilogul vieții compromise,    
 Carul de iubire și de primăvară.




2 comentarii:

  1. in acest fel fiecare departare ne apropie....cu un anotimp

    RăspundețiȘtergere
  2. Servus! Nu trimit niciun comentariu pentru ca as scrie iarasi "frumos!" si ma enerveaza repetarea aceluiasi cuvant si(sau) lipsa mea de inspiratie in alegerea cuvintelor!

    RăspundețiȘtergere