Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

duminică, 11 noiembrie 2012

EPISTOLE TÂRZII



“Când aș vrea devine vreau, când ar trebui devine trebuie, când pe urmă devine acum, atunci  și doar atunci dorințele încep să se transforme în realitate.” Robert Redford


 Tu îmi răspunzi chemării din iernile sihastre     
 Și vii trișând destinul în agonii de fum,
 Prin borangic de stele doar inimile noastre
 În candelă de vise împart același drum.
 
 Eu lacrimile tale le strâng la mine-n suflet,
 Tu dorul tău de mine în simfonii-l cuprinzi,   
 Toți îngerii iubirii mi-i zămislești în cuget
 Și ochii tăi, doi iriși, păcate în oglinzi.                    
 
 Încătușam iubirea în snop de neputință,  
 Însângerând  albastrul cu spasme otrăvite
 Ne-ndoliem adesea-n potop de necredință                           
 Plătind arvună vinei, dorințelor ispite.
 
 Respir prin necuvinte și îți sărut suspinul,   
 Cobor în hău cu tine și zbor spre răsărit,
 Prin rugăciune sfântă îți îmblânzesc destinul,
 De-ntarzii inc-o viață te-aștept în infinit.
 
 Un curcubeu răsare într-un oftat de frângeri,
 Noi unul fără altul, doar suflete pustii,       
 Suntem uniți în taine prin suflul unor îngeri     
 Și-n raclele iubirii, epistole târzii.
 
 
  


2 comentarii:

  1. Superb!!!..Rascolitor!! Aceste epistole le-ai scris pentru mine, nu-i asa, Ines?

    RăspundețiȘtergere