Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 21 ianuarie 2013

TE-AM GĂSIT


 
 M-am strecurat în noapte timid în al tău vis
 În chip de înger tainic  sărutul să ți-l fur, 
 Din scoici de mări albastre, petale de narcis  
 Ți-am desenat pe buze a farmecelor nur.
 
 Cu sufletul în rugă, dorințe-n ghilotine
 Te-am scris cu necuvinte și doruri în delir,  
 Să nu te uit vreodată când merg pe căi străine,
 Secundele-mpietrite să pot să îți răsfir.
 
 Prin multele hârtoape e drumul lung spre tine
 Se tânguie piciorul de pas împiedicat,
 Constrângeri solitare și zi ce nu mai vine,
 Sub pleoape constelații orbite de oftat.
 
 Nesomnul tău veghează la clipele cu mine
 Regretul că-nserarea nepăsătoare tace,
 Ne macină lăuntric povara din destine
 Și dorul ne adoarme-n străine carapace.
 
 Mai urc câteva trepte și sufletu-ți răpesc, 
 O punte din iubire și dor ți-am zămislit,  
 Din dragoste pot stele  din loc să le urnesc
 Îmi ești răspuns de taină, miracol înfrunzit.
  

Un comentariu: