Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

joi, 14 februarie 2013

LACRIMA DESTINULUI



 
 Atâția lupi de pradă își tot hrănesc orgoliul
 Cu arșița din mine și doru-mi devorează,
 Cresc noi vlăstări de tine, îți tot aud ecoul
 Țin candela aprinsă și îngerii oftează.
 
 Se frânge-n mine cerul și steaua se preface
 Că-mi luminează viața, dar nu-i decât trădare,
 M-ai răstignit în tine, sunt prizonier pe cruce
 Îți cer doar grațiere și vreau eliberare!  
 
 De-am îndrăznit iubirii să mă jerfesc pe-altare
 Și chezășie sfântă am pus pe tot ce-mi ești,
 Mă iartă că mă doare,  îmi ninge-a disperare,
 Amână tu exilul, de nu vrei să-l oprești.
 
 Rescrie-mă cu vise, sfințește-mă în suflet
 Și-nvață-mă sărutul să pot să ți-l păstrez,
 Mi-ești smirnă și tămâie, blestemul unui urlet,
 Un mâine niciodată, restanța unui crez.
 
 În  ceasuri de zăbavă un serafim veghează  
 Se-ntrepătrund adesea abisul și cu hăul,
 În veșnicii iubirea cu tine doar rimează,
 Ți-e prizonieră umbra-mi, absența ta-i călăul.
 
 Azi nici nu știu a spune ce mi-este cel mai greu
 Că dalta unui sculptor te-a modelat în mine,
 Sau nenuntite clipe sfidate de un zeu 
 Ne-au picurat neșansă și juguri în destine. 
 
 Să nu uiți niciodată că-ți voi rodi luceferi
 Și-n sfântă rugăciune am să te port mereu,
 Iar lanțuri de-așteptare de nu poți să le spulberi
 Cu flori de lămâiță te-nchin Lui Dumnezeu.




Un comentariu:

  1. Dear Ines!

    I have read your poem... you make me crying... Wonderful...
    "Să nu uiți niciodată că-ți voi rodi luceferi
    Și-n sfântă rugăciune am să te port mereu"
    " Never forget :I will sould bear strars for you
    And in sacred pray I'll hold you forever

    RăspundețiȘtergere