Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 11 februarie 2013

LUPTĂ CHIAR ȘI CU ARIPA FRÂNTĂ



            Oricât de greu ni se pare uneori și prin oricâte încercări trecem, indiferent dacă ne întristăm cu voie sau fără de voie trebuie să hotărâm un moment în care să punem punct.Nu-ți poți plânge de milă la nesfârșit și nici nu poți abuza de compasiunea nimănui, nici chiar de cea a Divinității. A da dovadă de imaturitate în luarea unor decizii aduce frustare nu numai eului nostru, dar și celor cu care interacționăm. Cu sufletul frânt, zdrențuit, înjumătățit, în genuchi, târâș, cu ochii în noroi și cu trupul aproape mort , revoltat, înspăimântat, căzut, epuizat, stă în puterea noastră de a ne ridica. Dacă tot încerci să fugi în a sta de vorba cu tine și a te ascunde de realitate, dacă amâni luarea unei decizii care poate îți schimbă viață radical și îți poate dărui practic ceea ce îți dorești, nu faci altceva decât să prelungești o suferință inutila. Cocomitent cu ceea ce tu gândești și simți, zarurile fiind deja aruncate nu vor face altceva decât să-și continuie rostogolirea .Și în timp ce ele își fac jocul și îți manevrează destinul tu rătăcești orbit de propria-ți milă!
Nimic nu este cu neputință celui ce crede în izbăvire.
           Capul Sus!
Am avut aripi mari cu care zburăm căutându-te în locuri unde știam că te găsesc. Uneori te-ai ascuns în cele mai inaccesibile cotloane, în curcubee multicolore și între stâncile colțuroase ale tăcerilor, în înălțimi de neatins și în peșteri de tristețe.
           Am doar o aripă și aceea frântă și deși crezi că nu am ce face cu ea eu știu că în zborul meu te voi găsi! Fiindcă iubirea este o comoară care care nu poate crește încuiată în cămăruța inimii. Nedăruită, nemărturisită, ea sângerează, se ofilește sau moare!
           Dacă ții porțile inimii închise cum vrei să intre iubirea?

Un comentariu:

  1. Superb text ce spune un adevar atat de simplu,caderea si ridicarea noastra are resortul doar in noi...

    RăspundețiȘtergere