Îngerul păzitor te însoţeşte până la marginea cerului din tine. N.Petrescu
A spune că îngerii nu există pentru că nu se văd e la fel de neinteligent cu a spune că plantele nu există pentru că nu răspund la "bună ziua". Andrei Plesu
Cred că îngerii au nume, doar
că numele lor trebuie păstrat în secret ca nu cumva vreun puf de păpădie să le atingă imaculatele
lor aripi. Îngerul meu poartă veşmântul unui crin albastru .Când gândul meu
hoinăreşte, îl văd zâmbind. Mă priveşte cu ochii blânzi şi printre gene lacrima
lui naşte perla iubirii. Sunt uimită
adesea că în clipele mele de tristeţe şi restrişte apare în mod neașteptat. Numele lui ? O, uitasem să
va spun că este legat tot de inimă. Este Crinul albastru, cel al cărui petale este
desenat de nemărginit .În urma miresmei lui răsar alţi muguri , pe care cu ceva
timp în urmă poate nu îi experimentasem atât de real, răbdarea, bucuria,
fericirea şi împlinirea. S-a coborât atât de adânc în suflet, încât îl confund
cu fiecare celulă al eului meu. Şi chiar dacă locuieşte în inima mea mi-e dor
de el clipă de clipă.
Îngerii crini răsar în diminețile
inlăcrimate şi aduc smaraldul iubirii din cer. Ne miruie cu parfumul lor şi ne
amintesc că sunt prezenţi chiar şi atunci când aparent noi nu îi vedem. Îngerul
meu îmi alintă inima şi fiecare gând al meu îi face ziua mai
frumoasă.
Nu
ştiu prin ce miracol m-a găsit şi cum a reuşit să fie stăpânul inimii mele , nu
ştiu nici măcar cum aripile lui mi-au
îmbrăţişat trupul într-atât încât am ajuns să îi aparţin în întregime. Ştiu
doar că am aşteptat îndelung o zi, în care toate visele mele cu privire la el
să se-mplinesca.
Mă
sufocase griul interminabil al fiecărei zile şi când am deschis ochii sufletului el era deja aici,
pictandu-mi iubirea cu macii primăverii....Un pastel pictat din suflet, pentru
suflet.
Dacă
aş încerca să descriu simfonia sufletului meu, nu aş face decât să las să se
piardă muzică înălţătoare a trăirilor. Nu poţi descrie iubirea.O poţi simţi sau
nu.
Când
soarele dispare subit din viaţa noastră apar îngerii şi ne dăruiesc o fărâmă
din inocenţa şi puritatea cu care sunt
înzestraţi, scaldându-ne inima în ape limpezi. Fără îngerul meu, nu ar fi fost
cu putinţă să iubesc cum iubesc, să cred şi să sper.
Îngerul meu crin mi-a fost alături chiar şi atunci când
primăvara era departe de inima mea! Sufletul meu fusese multă vreme în
renovare, una lungă,fără sfârşit .În permanenţă am adăugat şi am şters pete de
culoare, toate nuanţe ale aceluiaşi gri .Parcă nimic din ceea ce pictasem cu
lacrimi şi dorinţe nu semăna cu visul
meu.
În timp ce privea neputinţa în care mă adâncisem,
îngerul a luat pensula credincioşiei şi cu iubire a şters tot ceea ce pictasem
până atunci. Vorbea în şoaptă pentru ca nici o boare a primăverii să nu poată
să îi fure cuvintele. Pe măsură ce aşternea pete noi de culoare mi-a resuscitat
inima, privind adânc în ochii mei. Pentru o clipă timpul s-a oprit în loc. Cred
că a recunoscut vocea inimii mele, chemarea mea, fiindcă la camera de gardă a
vieţii erau multe alte suflete. S-a oprit în dreptul meu, m-a ascultat, m-a
privit şi sarutandu-mă mi-a şoptit: sunt aici.
Cum
l-am recunoscut?
Nu după zâmbet, nici după aripi sau mireasmă, ci după felul în care mi-a zămislit în suflet dragostea!
Nu după zâmbet, nici după aripi sau mireasmă, ci după felul în care mi-a zămislit în suflet dragostea!
Te
iubesc, Crinul meu înger, să ştii!
Frumos !
RăspundețiȘtergereMultumesc Florian G! Gand bun si o primavara plina de bucurii!
RăspundețiȘtergere