Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 4 martie 2013

TU, CRINUL MEU ALBASTRU





 Nici astăzi nu pot spune că nu te mai aud,
 Doinesti în mine veșnic, indezirabil zbor,
 Te rătăcești anume cu sufletul tău nud
 În resemnări abstracte de vis amețitor. 
 
 Vreau doar o amăgire, atât te-aș mai ruga,
 Să-ți  pot simți zefirul în zbucium și vâltoare,
 Aș vrea să-ți gust polenul, să știu a conjuga  
 Iubirea mea flămândă cu semne de-ntrebare.
 
 Prin gesturi inocente să-mi spui că mă iubești,
 Chiar de-i târzie clipa și visul perimat,
 Apoi de ești în stare să pleci sau să-ți dorești 
 Decorul altei inimi să-l schimbi pe un păcat.
 
 În rugăciune sfântă mă rog să-ți fie bine,
 Dar vinovate doruri trudesc în vechi confuzii,
 Alintă-mă în vise, vreau să-nfloresc în tine,  
 Cu stele spală-mi dorul crucificând iluzii.  
 
 Vorbesc cu mine însumi, parfumul ți-e prezent, 
 Îmi ești un crin albastru , mireasma ți-e otravă,  
 Tu m-ai jertfit în muguri și-n moarte evident,
 Ești dulcea mea povară, ispita mea bolnavă.
 
 
  

2 comentarii:

  1. Frumusete fara cuvinte,emotionant!...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă cert cu mine însӑmi de cate ori mi-e dor
    Cand gandul meu porneste printre stele,
    Cand in aceeasi zi ma nasc si mor,
    Iar urmele-mi dispar prin ploi rebele.

    RăspundețiȘtergere