Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

sâmbătă, 12 iulie 2014

REFREN ÎMPĂTIMIT



 Ursit pe veșnicie? Captivă? Nici nu știu!
 Mă tulbură adâncul în care-mi locuiești,
 Iubesc dumnezeiește! Mi-e cerul azuriu,
 Mă saracești de lacrimi, când uiți să îmi zâmbești.
 
 În zbateri pescărușii de dor au ostenit,
 Dar îngeri de mătase le vor nunti lumină.
 De-ți sunt, de mi-ai rămas refren împătimit,
 Iubirea n-o va cerne nici veacul ce-o să vină.
 
 Visez prin ochii tăi la timpuri ce-au trecut,
 Sărutul meu alintă suspin de ne-ntâmplare,
 În nopți cu stele mute din dorul nost’ durut
 Plătim impozit zilnic pe-abis de resemnare.
 
 De norii își strecoară stihiile de sare
 Și umbre colorează  zenitul dintre noi,
 De ei nu-ți fie teamă, un lied de alinare,
 Iubirii voi jertfi, cântând pentru-amândoi!
 
 Răniți ne despărțim și ne-mpăcam naiv,
 Ne-ncercănăm voit și-aprindem felinare,
 Sub cruce de regrete, iubim definitiv,
 Iertând nevinovate vâltori de-nlăcrimare.
 
 Ne alungăm stângaci, apoi ne regăsim,
 Însângerați de-o boală ce n-are vindecare,    
 Purtăm poveri bizare. E-o vină că iubim?
 Desăvârșit blestem de dor și disperare.

  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu