Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

sâmbătă, 5 iulie 2014

SĂ FI ȘTIUT DOAR MACII?




 Te-aș mai păstra un veac, de tine te-aș ascunde, 
 În fresca unui vis cu grație te-aș picta,
 Când  surdelor chemări  eu n-am să-ți pot răspunde,
 În câte-un gând firav în taină să-ți pot sta.
 
 De noaptea-ți va părea mai lungă decât viața 
 Și-n țipăt de regrete nu vei găsi răspuns, 
 Nevinovate lacrimi vor rătăci pe față,
 Îndepărtări absurde vor fi de nepătruns,
 
 Tristețea va brăzda abisuri disperate,
 Cocori desperecheați vor ațipi în stoluri,
 De mână, stele blânde, de cer desferecate,
 În cercuri mari de foc  îți vor zâmbi la poluri.
 
 Speranța de-ți va plânge din ce în ce mai stinsă 
 Și-ncercănate clipe vor amurgi în glastre,
 În sfeșnic, floare albă, îți voi lasă aprinsă,
 Să-ți lumineze pleoapa tăcerilor sihastre.
 
 Nu-nsângera iubirea cu spini fără de rost,
 Și iartă visu-n care naivi noi am crezut!
 Să fi știut doar macii cât mult, puțin ți-am fost?
 Sfârșitul să ne fie un tainic început? 


video

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu