FLORI DE CER

 Cerul are uși deschise, 

 Eu îl caut pe Dumnezeu,

 Pe aripi de gând, ca-n vise,

 Mă înalț în zbor de zmeu.

 Am aflat că-i Împărat

 Și domnește-n slăvi senine,

 Stă pe-un tron adevărat,

 Are prieteni oști divine,

 Îngeri mii și serafimi.

 Casa Lui e un palat,

 Unde rugăciuni și psalmi

 Se rostesc neîncetat.

 

 Știu că are-o carte mare 

 Și-un condei cu care scrie,

 Cât de bun e fiecare,

 Dacă-i om de omenie.

 

 Bunicuța  îmi tot spune

 Că iubind pot fi bogat,

 Să mă-ntrec în fapte bune,

 Voi fi binecuvântat.

 

 Pot și eu să luminez,

 Chiar de nu sunt licurici,

 Pe cei triști să-mbrățișez,

 Ce-i dac-am mânuțe mici?

 

 Cred c-am dezlegat misterul,

 El stă-n inimi iubitoare,

 Dacă vrea, răstoarnă cerul,

 Cu steluțe la picioare.

 

 Din alaiul Lui ceresc

 Parte vreau să fac și eu,

 Să-L am prieten, să-L iubesc,

 Flori de cer să-mpart mereu. 

AȘ VREA

MICII COFETARI

 Voi fi astăzi cofetar, 

 Mi-am pus sorț și bonețica,

 Mama nici n-are habar

 Câte știu de la bunica.

 

 Sunt eu mică, mofturoasă,

 Nu-mi plac ciorbele, supica,

 Dar nu sunt o plângăcioasă,

 Doar că nu prea pap nimica.

 

 Nici pilaful nu îmi place,

 Iar cărnița este tare,

 Parcă stau pe mii de ace

 Când îmi dă mama mâncare.

 

 Eu vreau dulciuri, înghețată,

 Tort de fructe și plăcinte,

 Biscuiți cu ciocolată.

 Când primesc, mă fac cuminte,

 

 Câteva minute numai, 

 Până le degust, pe rând, 

 Dar mă-ndoap-apoi cu ceai,

 Nu știu ce are de gând.

 

 M-am rujat și parfumat,

 Când gătesc să fiu cochetă,

 Pe Ionică l-am chemat, 

 Și-a pus floare la beretă, 

 

 Nu putem să facem treabă,

 De nu suntem eleganți.

 Hai, că uite-n mare grabă

 Nu v-am spus că suntem frați.

 

 Gata și cu vorbăria,

 Cern făină cât clipești,

 Albă e bucătăria,

 Ninge ca și în povești.

 

 Ouă multe pun, să fie,

 Zahăr, fructe confiate,

 Fac cu lingura magie

 Și mâncăm pe saturate:

 

 Nuci, rahat, stafide, frișcă,

 Îndesăm și-n buzunare,

 Gura parcă-i o morișcă.

 Nică nu are răbdare,

 

 Dă din mâini, răstoarnă vasul, 

 Parcă-i o fantomă vie,

 Chicotim, ne-apucă râsul.

 Când colo, o pălărie

 

 Se ivește-n pragul ușii,

 Tata-și pune mâna-n cap,

 Obrăjorii-i sunt cam roșii, 
 Vine mama. Sper să scap…

SURPRIZE

 Astăzi nu fac ghidușii

 Că sunt tare ocupată,

 N-am timp nici de jucării, 

 Nici de cretă colorată.

 

 Voi picta cu acuarele,

 Nu pe ușă, nici pe hol,

 Că am dat de mici belele

 Când am astupat un gol

 

 Cu puțină plastilină

 Și-am mai pus cu degețelul,

 Cu ruj roșu o bulină.

 S-a cam supărat bunelul.

 

 Nu vreau ceartă sau necaz,

 Mă pictez puțin pe piele,

 Mă fac roșie-n obraz

 Și cu verde-mi fac inele,

 

 Părul mi-l vopsesc oranj,

 Ca și Barbie vreau să fiu,

 Pe bluziță pun un franj

 Cu albastru. Vezi că știu?

 

 Fac o floricică mamei

 Pe covor, vai ce frumos!

 Colorez și șlapii tatei, 

 Va fi tare bucuros.

 

 Fac surprize, mă grăbesc, 

 Nu e nicio  supărare,

 Stau cu voi și povestesc,

 Când mă joc șotron la soare. 

SURÂD ÎNGERI

 Mă dezmierzi cu petale de cer,

 Confeti din aștri îmi scuturi,

 Smaralde îmi prinzi în colier, 

 Mi-e trupul clepsidră de fluturi.

 

 Cu straie regale mă-mbraci,

 Poeme-ți sunt scrise-n privire,

 Stârnesti cu-n sărut foc de maci,   

 Strecori în suflet safire.

 

 Ești rai și alint și răspuns,

 În toate și-n tot curcubeu,

 Nicicând, niciodată-ndeajuns,

 Jumătăți din întreg, tu și eu.        

 Când stele perechi ne privesc,

 În somn și-n ecou de cuvinte,

 Pe jar, în culori te trăiesc,

 Cu arderi ’napoi și ’nainte.

 Miraj pe o rază stelară

 Pictezi cu văpăi pentru doi,

 Cu tine securea amară

 N-o simt când declară război.

 

 Sunt ca un liliac înflorit,

 Din vis mi-ai nuntit un festin,    

 Un înger pe veci ne-a-ntregit,

 Surâd îngeri vii.Mi-ești destin.    

GREIERELE ÎNDRĂGOSTIT

 Auzi și tu clipit de gene? E-un greier mic și jucăuș, 

 Îndrăgostit de-o buburuză, deznoadă doruri pe-un arcuș.

 A vrut să-i scrie o scrisoare cu picioruș muiat în tuș, 

 Dar dacă se pierdea pe drum sau o fura vreun spiriduș?

 Așa că s-a-mbrăcat pastel, în frac de iris violet 

 Și-a luat vacanță-ntreagă vară, timp să-i ajungă berechet, 

 Să-nalțe zmeie de magie și să străbată zeci de leghe,

 Să-mpartă anotimp la doi c-o dragoste fără pereche.

 

 A mai chemat un licurici, maestru-n tainele iubirii,

 Să-l lumineze la răscruci înspre grădina fericirii. 

 Că-i trubadur prea bine știți, zburdalnic și cu capu-n nori,

 Ades se pierde prin frunziș, visând la stele în culori.

 

 Atras de-aroma primăverii, scăldat în vis de frenezie, 

 Răsfață corzile viorii fiind secondat de-o păpădie.

 Cu ochi zglobii ca două perle și zâmbet de polen fardat,

 Sărut-aripa buburuzei și-oftează scurt și vinovat.

 

 Înduioșată mămăruța, respiră clipa de tandrețe,

 Sub pleoape-i joacă bobi de rouă, emoționată-i dă binețe,

 Aripi deschide-n evantai și grațios se-nalță-n zbor, 

 Rămân doar stele-n cuib de suflet și-un cântec îndoliat de dor.

PRIVESC SPRE CER

 Nu sunt un om perfect și nimeni nu cred că este, dar trăiesc în așa fel încât să-mi păstrez deminitatea și să îl onorez pe Dumnezeu. Încă mai cred că doar iubirea poate acoperi orice  neajuns.

 Mă simt de parc-aș fi în aula unui teatru de revistă,

 În care se prezintă gala minciunii-n rochie de artistă. 

 Mercantilismul e-o corvoadă pentru acel ce nu-i făcut 

 Să poarte măști pentru a vinde oricât, orice, contrafăcut.

 

 De n-au o față doar a lor, își pun o mască, să dea bine,

 Sub ea sunt oameni slabi și goi, cu vise de-mprumut, străine,

 Iar dincolo de-atâtea măști, nici nu mai știi cine se-ascunde, 

 De ți-e prieten sau dușman, când pe sub piele îți pătrunde. 

 

 Mi-am pus o vreme ochelari, nu de vedere, nici de soare,

 Ci cu lentile roz, de cal, să-i vad umani pe fiecare.   

 Nu știu să fi cerut ceva, cuiva, în schimbul prieteniei,

 Dar am plătit cu răni și-ocară mâna întins-a omeniei.

 

 Azi nu mă miră mai nimic, nici necredința, nici trădarea,

 Te-obișnuiești cu-amărăciunea. Mă macină doar nepăsarea,

 Indiferența la iubire și sufletele-ngenuncheate,

 Disprețul ieftinilor măști, mizera lor dualitate.

 

 Curând vom ridica-ntre noi adevărate cazemate,

 Să ne-apărăm de tot ce doare și de imensa falsitate.

 Să fie-aceasta rezolvarea, ca nimeni să nu-ți poată frânge,

 Aripile în zbor lumesc? Privesc spre cer. Isus iar plânge! 

SĂ IUBESC

 Nu-mi doresc Doamne prea mult,

 Doar un strop de mir pe frunte,

 Să nu văd, nici să ascult,

 Moara vorbelor mărunte.

 

 Mă îmbracă în lumină,

 Umple cupele de floare

 Cu-apă vie, cristalină,

 Să-mi spăl sufletul când doare.

 

 Și trimite-mi câte-un înger

 Pe un arc de lună nouă,

 Să mă mângâie când sânger

 Și-ntre gene-am cuib de rouă.

 

 Gândurile mele mute  

 Le așază-ntr-un chivot,

 Iar năluca umbrei slute

 Leag-o strâns de un pivot.

 

 Prinde-mi aripi din safire,

 Urcă-mă, în cânt de nai,           

 Pe un munte de iubire

 Să respir parfum de rai. 

 

 Zori cu fluturi, cer senin,

 Sufletul să îmi aline

 Și prin harul Tău divin

 Să iubesc la fel ca Tine!  

ÎNCOTRO?

 E mare sărăcie, azi toate-s de vânzare,   

 Se fac negustorii cu viciu dichisit,

 Taraba este plină de fantezii bizare,

 Frumos împachetate-n cuvânt meșteșugit.

 

 Să prinzi un loc în față, prioritar, să știi,  

 E să ridici miciuna, la rangul ei suprem,

 Tragi fîn de sfori o vreme, astfel poți să obții,

 Ce nici n-ai fi visat, favoruri, la cherem.

 

 La modă-i marioneta. Tu, visitor în ceață,  

 De n-ai să dai din coate, rămâi cu idealul,

 Refuzi să-ți vinzi onoarea, ciocanele de gheață

 Lovesc adânc în suflet până te-nghite valul.    

 

 Se vinde prietenia, iubirea și-omenia,

 Batjocuresc lacheii virtutea și credința, 

 Nu te-aliezi minciunii, plătești cu agonia 

 Aripilor tăiate. În rugi, invoci speranța.

 

 Dezgustul te cuprinde de-atâta poleială,

 De măști strident pictate cu stârv de urâciune

 Și-ajungi să te întrebi, de suferi de sminteală

 Că n-accepți să faci tumbe, pe-arena de tăciune.

 

 În lumea otrăvită de fals și nedreptate,

 Prin compromis câștigi un loc meschin sub cer,

 Dibaci farsor, joci bine, ce-ți trebuie demnitate?

 Urci treptele-aclamat, pe podium efemer.

 

 Port rană sângerândă și mă cuprinde sila,

 Să văd izbânzi mârșave, iar noi ne resemnăm,

 Nu-ți cerem Doamne mult, iubindu-ne, ai milă,
 Ne scăpa sau ne-nvață spre cer să emigrăm! 
 

MACI ALBI

 Ca fluturele orb, ce-orbecăie in zare,

 Vei plânge vinovat că n-ai crezut în vis

 Și nici în curcubeul, ce ți-a pictat pe mare,

 Gondole de tandrețe din anotimp nescris.

 

 Va răscoli-n april cu floarea timpurie

 Un dor nevinovat, rămas din rest de ieri,

 Petale-n ploi de măr, pe gene îți vor scrie, 

 Cu degete de rouă, în nopți de privegheri.  

 

 Pierdut între iluzii și-absențe amărui,

 Cu buzele rănite, ce ard de nesăruturi,

 Ai răstignit iubirea pe-o cruce-ntre statui,  

 Vânat de pașii umbrei, țeși fum la bal de fluturi.

 

 Fântâna a păstrat arome dulci de stele

 Și vise risipite  prin alte mângâieri,

 Obrajii șterși de sare, cu falduri din perdele,

 Ascund în riduri cântec de licurici stingheri.   

 

 Din când în când voi trece doar ochii să-ți ating,

 Să uiți de-nsingurarea din iglu de pelin,

 Pe lacrima-n eșarfă, maci albi poate-am să-ți ning
 Să-ți vindec dor bolnav, deșertul să-ți alin.

AM OCHII UMEZI DOAMNE

Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. (Efeseni 4:32)      
       

 Am ochii umezi Doamne, m-ai ridicat pe munte,

 Prin har m-ai îmbrăcat în straie de lumină.

 N-am drămuit iubirea, stele-n cununi pe frunte,

 Pun fără părtinire, dar tot îmi caută vină. 

 

 Când luna ostenită se duce să se culce,

 Cuget la Cartea Sfântă, să nu-mi abat cărarea,

 Te văd urcând Golgota, mă-ntreb de mai poți duce,

 Poveri fără de număr. E greu să rabzi trădarea.

 

 Poți sufletul în palme să-l dărui deopotrivă,

 Să arzi fără tăgadă, smerit, să nu cârtești,

 Chiar surd să te prefaci, tot fi-vor împotrivă 

 Limbuți cărora gura nu poți să le-o oprești. 

 

 Dac-ar lasă iubirea să sfarme împietrirea

 Și-ar bea din apa vie, ce fără plat-o dai, 

 Ar înțelege jertfa-ți și-ar răstigni și firea,

 Pe-o aripă de cer ar sta cu Tine-n rai.

 

 E-aprilie și plouă, iar ochii îmi sunt uzi, 

 În rugă mă prostern, zdrobită de-ntristare,

 Deschizi în cer o ușă, e semn că mă auzi, 

 Binecuvânt vrăjmașii. Iubind, le dau iertare!