Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

marți, 14 februarie 2012

AMĂNUNTUL





 Departe, în surdină, un pian își cântă dorul,
 Pe clapele lui albe doar lacrima de ieri,
 Nestinsa frământare își toarnă-n mine golul,
 Din amintiri mărunte te-am recompus stingher.
 
 Ninsoarea ce se-abate sunt gândurile mele
 Și întrebări o mie-n izvoare se prefac, 
 Sunt scurse-n veșnicie nu-ți amintești de ele,
 Ca un blestem în noduri, nu pot să le desfac.
 
 De ce-ai aprins iar focul iubirilor apuse,
 Tu nu știi că el arde și ars vei fi și tu ?
 Iluzia iubirii e-o candelă  de vise
 Un dor. Tu ești departe, în iarnă numai eu.
 
 Tu spui că-ți merge bine și faci din dor risipă,
 În rolul unei piese, doar hainele le schimbi,
 Sunt câteva dorințe, nefericiri ce țipă
 Și unele-amănunte, o vam-a celor orbi.
 
 În clopotele vremii eu mă declar învinsă,
 Un mal îți sunt în viață, tu apa care curgi,
 Mai rătăcește-n tine sărutul de o clipă
 Și răzvrătite vise, pe care le alungi.
 
 Nu eu te chem în șoaptă, ci inima te strigă,
 Nu te sărut cu buze, ci doar cu suflet plâns,
 Iar fericirea pare din tron că îți abdică
 Cad măștile schimbate în amăgiri de-nvins.
 
 Îmi spui plin de mândrie c-ai șters orice risipă
 Și-n rest le ai pe toate, în primăveri te scalzi,
 Iubirea-i amănuntul ce l-ai uitat in pripă,
 Iar amănuntu-acesta, sunt eu! Degeaba arzi!
 
 Prins în vâltoarea vieții, te scutură de tine
 Și măștile ce-nșeală aruncă-le-n pustiu ,
 Poți naviga-n destine cu tot ce-ți apartine,
 Dar caută amănuntul, doar eu mai pot să-ți fiu!
 
 
  




4 comentarii:

  1. SUPERB....amanuntul care face diferenta...dintre a trai si a exista...iubirea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Drag Kaaliope! Iti multumesc si iti doresc la cat mai multe vise inaripate!

      Ștergere
  2. AMĂNUNTUL e prima poezie a ta pe care am găsit-o. O căutam pe Anna Ahmatova, când am citit Amănuntul am crezut că e scrisă de ea.
    Apoi ţi-am găsit blogul... Şi acum ce-aş putea să mai spun? ...să-ţi mulţumesc?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet Eugen! Imbratisari calde si un An Nou fericit!

      Ștergere