ULTIMA CURSĂ

 Eu sunt  pescar de vise și torn amor în cupe,

 Tu  poți veni  să-ți umpli paharul cu iubire,

 Iar inima de-ți plânge în piept de ți se rupe,

 Eu, croitor de inimi, ți-o cos cu măiestrie.

 

 Ca un sărac ce n-are  nici haine să se-mbrace,

 Mă-mbrac  astăzi cu tine, sunt dor din dorul tău

 Și inima mi-am pus-o zălog pe veșnicie,

 Regrete nu există și nici păreri de rău.

 

 Mă-ncalț cu praf de stele și sufletu-ți mi-e casă,

 Lumina ce-mi pătrunde în trup sunt ochii tăi,

 Alintă-mă în carul de veșnică speranță

 Și-aruncă-ți  întristarea la margine de hău.

 

 Doar inima-m lăsat-o ca amanet la tine

 Și n-am nici o monedă de schimb să o pot lua,

 Golită sunt de gânduri și parcă nici nu-mi pasă,

 Fereastra fericirii-i deschisă: poți intra!

 

 Nici plânsul deznădejdii nu-l mai aud în iarnă,

 Nici nesfârșite ore în care n-am visat, 

 Nimic din amăgirea tristeților din viață,

 Nu mai  există  astăzi, căci toate le-am uitat.

 

 Nădejdea stă la ușă,  iubirea mea-i la poartă,              

 Tu-n mâna mea întinsă, iar mâna ta o pui,

 E ultima mea cursă din noapte, ce așteaptă,

 Biletul mi-e la tine, iubind  în tren mă sui!