Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 13 februarie 2012

ULTIMA CURSĂ






 Eu sunt  pescar de vise și torn amor în cupe,
 Tu  poți veni  să-ți umpli paharul cu iubire,
 Iar inima de-ți plânge în piept de ți se rupe,
 Eu, croitor de inimi, ți-o cos cu măiestrie.
 
 Ca un sărac ce n-are  nici haine să se-mbrace,
 Mă-mbrac  astăzi cu tine, sunt dor din dorul tău
 Și inima mi-am pus-o zălog pe veșnicie,
 Regrete nu există și nici păreri de rău.
 
 Mă-ncalț cu praf de stele și sufletu-ți mi-e casă,
 Lumina ce-mi pătrunde în trup sunt ochii tăi,
 Alintă-mă în carul de veșnică speranță
 Și-aruncă-ți  întristarea la margine de hău.
 
 Doar inima-m lăsat-o ca amanet la tine
 Și n-am nici o monedă de schimb să o pot lua,
 Golită sunt de gânduri și parcă nici nu-mi pasă,
 Fereastra fericirii-i deschisă: poți intra!
 
 Nici plânsul deznădejdii nu-l mai aud în iarnă,
 Nici nesfârșite ore în care n-am visat, 
 Nimic din amăgirea tristeților din viață,
 Nu mai  există  astăzi, căci toate le-am uitat.
 
 Nădejdea stă la ușă,  iubirea mea-i la poartă,              
 Tu-n mâna mea întinsă, iar mâna ta o pui,
 E ultima mea cursă din noapte, ce așteaptă,
 Biletul mi-e la tine, iubind  în tren mă sui!
  




4 comentarii:

  1. O mică divină comedie,circumstaţiind tuturor poeziilor acelaşi loc... de fapt o trecere sufletească prin stări cunoscute nouă oamenilor
    imaginile sunt pieritor de frumoase, spun pieritor pt. că cel care vă citeşte, acum, simte că se topeşte, pur şi simplu, versurilor... numai fericire s-o dăruiţi celor care au foame şi sete de ea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Augstus pentru aprecieri si urari.Sper sa pot ramane o picatura de iubire pentru cei care vor s-o primeasca!

      Ștergere
  2. Ninge peste noi cu praf de vise,
    Soba-i foc,de patima si dor,
    Ne-au ramas ferestrele deschise,
    Dragoste-s atita de usor.

    RăspundețiȘtergere